Bucurie tristă

Distribuie pe:

Da, stimați cititori! Există și asemenea combinări de sentimente, dacă încerci să judeci logic unele întâmplări ale vieții. Voi lua, drept caz demonstrativ, o întâmplare din viață.

În preajma sărbătorilor de iarnă, recent trecute, mă purtau pașii spre str. Plevnei, colț cu str. Cuza Vodă, din Târgu-Mureș. Mai detaliat spus, în zona Casei Sindicatelor, la circa 150 de metri de primărie. Traversarea străzii Cuza Vodă, în această zonă, implica un mare risc: puhoi de mașini, șir neîntrerupt, ce te obligau să apelezi la o ascuțire, la maximum, a tuturor simțurilor spre a „prinde" fracțiunea de secundă când ai putea să te strecori printre mașini, spre trotuarul din partea opusă. Stăteam încordat să țâșnesc când, lângă mine, apare un domn, calm, și-mi zice: „Haideți să mai mergem câțiva pași și să traversăm. De ieri avem trecere de pietoni. „Mă uit în direcția indicată și, uimit, văd „zebra"! Vopsită frumos, cu alb. Surpriză șoc. Plăcută. Țanțoș, alături de domnul cu vestea cea mare, am traversat strada. Ce-i drept, câțiva șoferi ne-au claxonat, semnalizările preventive fiind, încă, nebăgate în seamă. Am traversat totuși, de această dată, legal. Bravos primăriei! Știam, de mai mulți ani, că cetățenii zonei au insistat pentru această „zebră", spre a evita potențialele pericole de accidentări, pentru un număr destul de mare de cetățeni care circulă prin zonă. Permanent, reprezentanții primăriei spuneau că „nu se poate" și, plini de informații de specialitate, făceau demonstrații de argumentări de susținere a punctului lor de vedere. Vedeți, domnilor, că, totuși, se poate?

 Ca un fulger, însă, m-a săgetat un gând: dar dacă unii, din primărie, lucrează pe invers? Când zic Nu poate va fi Da, și când zic Da poate e Nu!

Pe cât eram de bucuros de „zebră", cu câteva minute mai devreme descoperită, au început să mă stăpânească gândurile negre care, cum e firesc să bănuiți, mă întristau tot mai mult. Am început să-mi amintesc unele din marile promisiuni ale primăriei și care, conform celor mai sus deduse, nu se vor realiza.

Pe cale de consecință: Nu vom avea, vreodată, acel mare sens giratoriu din centru, de lângă Mall. Păcat! Adio fluiditate în circulația mașinilor, rămas-bun reducerii poluării din zonă, speranțe slabe de a mai recupera din banii investiți în pasajele subterane și multe altele.

Cu regret ne luăm rămas-bun și de la promisa Librărie Municipală, făgăduită a înlocui Librăria „Romulus Guga". De fapt, se zice că avem internet și la ce ne trebuie și o Librărie Universală? Și ce dacă alte capitale de județ se laudă cu asemenea „focare "de cultură? Focarele nu fac bine în general!".

Centura Târgu-Mureșului? Simbol al colaborării „fructuoase" dintre diverse entități ale orașului, dar nu numai: consilieri municipali, județeni, miniștri, chiar și un premier, asociații ce protejează câte o pasăre chioară, și alții. Scopul - să arate cum un „Da", o promisiune, devine un „Nu", adică nu se face nimic. Mă întreb, totuși, îndeosebi în acest caz, de ce nu se sesizează, din oficiu, și Instituția Avocatul Poporului? Constituția, la articolul 56, vorbește de „drepturile și libertățile lezate" ale cetățenilor. Oare nu au, cetățenii, dreptul de a nu fi stresați de o super sufocare a orașului, cauzată de cohorta de mașini, numeric mult peste posibilitățile căilor de circulație prin oraș? Oare frânarii unor lăudabile inițiative, în folosul public, nu trebuie să răspundă pentru piedicile puse în calea bunului mers al lucrurilor?

Foarte legat de punctul mai sus tratat se află și pistele pentru bicicliști, piste care să lege între ele toate zonele orașului. Și ele promise. Și altele, și altele.

Și atunci să nu fii trist?

Ca tristețea să-mi fie „deplină", vă informez că „zebra", mult visată, s-a șters! Nu mai e nici urmă de vopsea!

 

Lasă un comentariu