Religie și... știință

„Noi, românii de dincoace de Carpați, neavând aproape deloc domni feudali, am prețuit dintotdeauna poporul și am simțit cu el, pentru că am fost și suntem ieșiți din sânul lui, din opincă. De aici provin întâietatea și superioritatea sentimentelor noastre naționale și democratice față de românii din alte părți. Noi ne-am nutrit viața noastră sufletească direct din izvorul cel mai natural, mai curat - de la popor".

***

„Puterea suverană purcede de la Dumnezeu, rezidă din poporul român, care pentru aceea are dreptul a numi pe capul statului. Acesta are a se numi domn...căci domn e tot cetățeanul...domn e și capul țărei...tot românul e liber, tot românul e un nobil, tot românul e un domn". (Textul aparține lui Ion Heliade Rădulescu, și constituie mottoul cărții lui Miron Cristea „Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria".

***

„Fulgere de scurte gândiri"

** - „Să-ți fie frică de Dumnezeu și de cel ce nu se teme de El".

** - „Când se trudește săracul, Dumnezeu îi umple sacul".

** - „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu".

** -„Raiul nu e pentru cei ce-l poftesc, ci pentru cei ce-l amiruie (câștigă)".

** - „Binele de rău te scapă, de l-ai arunca și-n apă".

** - „Cel ce-ntraltă lege sare, nici un Dumnezeu nu are".

** - „Fiecare pentru sine, Dumnezeu pentru toți".

Patriarhul dr. MIRON CRISTEA (1868-1939), publicist, filolog, politician, senator, regent, teolog, doctor în filologie, primul patriarh B.O.R. și membru de onoare al Academiei Române.

Studiază Gimnaziul săsesc din Bistrița, apoi Liceul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu (1897-1890), și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895) unde obține doctoratul cu o teză despre opera lui Eminescu, tipărită în limba maghiară, 1895. În această perioadă funcționează ca învățător-director la Școala confesională românească din Orăștie. Devine secretar și consilier la Arhiepiscopia Sibiului și este hirotonit diacon necăsătorit și arhidiacon în 1901. Este călugărit la Mănăstirea Hodoș Bodrog în 1902 sub numele de Miron. Este numit redactor la „Telegraful român" și președinte al „Despărțământului " Sibiu al Astrei în 1905. Contribuie la ridicarea Catedralei mitropolitane din Sibiu, și la apariția Băncii culturale „Lumina" din Sibiu. S-a numărat printre militanții de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate națională ale poporului român. În anul 1909 este ales episcop al Caransebeșului, timp în care a apărat școlile confesionale românești din Banat în fața guvernului din Budapesta de a le desființa. Este participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Este Membru de onoare al Academiei Române. În anul 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în 1925 devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Sub înalta sa păstorire s-au ridicat multe edificii religioase, au apărut edituri de cărți, reviste, ziare, s-a repictat catedrala patriarhală și a ctitorit Schitul de lemn de la Toplița. Pe plan politic a făcut parte din „Regența" (1927-1930) și a fost prim-ministru în perioada 1938-1939. Este autorul a mai multor cărți cu caracter religios, social, cultural și a colaborat cu: „Telegraful Român"- Sibiu, „Tribuna"- Sibiu, „Familia" - Oradea, „Gazeta Transilvaniei" - Brașov, „Luceafărul" - Budapesta, „Românul" - Arad, „Drapelul"- Lugoj ș.a.

A decedat la 6 martie 1939, la Cannes-Franța, și a fost înmormântat în Catedrala patriarhală din București.

„1001 CUGETĂRI" 

Lasă un comentariu