Paznicul Achim avea în grijă un iaz cu păstrăvi.
Într-o seară, în timp ce supraveghea iazul a observat că s-au mișcat bălăriile de pe mal. Dintre ele a ieșit o vidră urmată de doi pui care au mers după ea până la marginea apei, oprindu-se pe fâșia îngustă de nisip. Vidra a intrat în apă și i-a chemat cu un șuierat slab. Aceștia s-au apropiat, au atins apa cu botișoarele, apoi s-au retras pe țărm, nehotărâți. Vidra i-a mai chemat un timp, apoi a ieșit pe nisip și, pe neașteptate, l-a împins pe unul dintre pui în apă. Bietul pui nu știa cum să iasă mai repede la mal. După ce vidra a văzut că a scăpat teafăr, l-a aruncat și pe celălalt în apă. Cu aceasta nu s-a încheiat însă lecția de înot. Ieșea la mal, își chema puii și, când pe unul, când pe altul, îi împingea în apă. Apoi, adoptă o altă metodă. Îl prinse pe unul cu gura de după cap și intră cu el în apa adâncă. Înspăimântat, puiul începu să dea din lăbuțe disperat, mai înghiți puțină apă, dar ieși la mal nevătămat. Apoi veni rândul celuilalt. După ce i-a lăsat să se odihnească puțin, vidra a început să se joace cu ei. În bucuria jocului, puii au intrat în apă fără să-și dea seama.
