Amintirea unui general de armată, pe nedrept dat uitării

Nu, însă, și de rudele sale apropiate (precum inginerul sibian Ilie Hanzu, biograful străbunicului său), ca și de consătenii lui, vrednici țărani-oieri și pomicultori din Fântânele-Cacova, localitate așezată în inima Mărginimii Sibiului. Este generalul Alexandru Hanzu, născut la data de 4 noiembrie 1871, mama acestuia, Maria, trăgându-se din familia toplițeanului Elie Miron Cristea, viitorul prim-patriarh ortodox al României Mari.

Amintitul general al eroicei Armate Române este singurul, din cei șase copii ai familiei sale, cu studii liceale, încheiate la Sibiu, după care autoritățile imperiale austro-ungare ale Marelui Principat al Transilvaniei îl trimit, rând pe rând, să se instruiască la academiile militare din Viena, Berlin și Paris. În timpul Primului Război Mondial va comanda diferite armate și divizi pe fronturile din Galiția, Italia, Albania, Belgia și Ungaria. Când mai erau de parcurs doar două săptămâni până la desfășurarea istoricelor evenimente de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, generalul Alexandru Hanzu cere să fie primit în rândul cadelor active ale Armatei Regale Române, de sub comanda mareșalului Constantin Prezan (n.27 ian.1861-d.27 aug.1943) Curând, după acea, va fi înaintat la gradul de general de armată, fiind numit comandantul vânătorilor de munte pe întreaga țară, iar apoi, comandant al Armatei a VI-a de la Cluj. Între anii 1938-1942 va îndeplini înalta funcție de rezident regal și de guvernator al Transilvaniei, după care este trecut în rezervă, la limită de vârstă. Se va stinge din viață șapte ani mai târziu, fiind înmormântat, cu înalte onoruri militare și în prezența unui numeros grup de consăteni, în Cimitirul Central din Cluj. Avea vârsta de 78 de ani. 

 

Lasă un comentariu