În vara anului 1950, la câteva luni după declanşarea războiului, un sat din Coreea de Sud a fost ocupat de comuniştii din nord. Kim, un învăţător creştin, a fost arestat de comunişti şi condamnat la moarte. Dar când tânărul comandant No Yang a aflat că învăţătorul conducea un orfelinat, a hotărât să-l înlocuiască cu fiul acestuia de 19 ani. Băiatul a fost împuşcat sub ochii tatălui său. În primăvara lui 1953, comunistul No Yang a căzut prizonier. A fost judecat de un tribunal al Naţiunilor Unite şi condamnat la moarte, pentru multiple crime de război. Dar înainte să fie executat, învăţătorul a compărut înaintea tribunalului. În calitate de victimă, bătrânul a pledat pentru viaţa tânărului: „E foarte tânăr şi n-a ştiut ce face. Dar daţi-mi-l mie şi eu am să-l educ cum trebuie". Cu titlu de probă, pe un termen dat, tribunalul i-a satisfăcut învăţătorului cererea. Tatăl l-a dus pe No Yang acasă, l-a instalat în camera celui mort şi l-a tratat ca pe fiul său.
Îmi imaginez procesele de conştiinţă ale lui No Yang.
Astăzi, tânărul ofiţer comunist este preot creştin.
