Terapie cu nobleţe

Trăind cu convingerea că orice om, indiferent pe ce scară a valorilor s-ar afla, poate fi câştigat spre mântuire, căci Dumnezeu l-a creat nu spre pierzare, ci pentru a fi moştenitor al Împărăţiei Cerului, un oarecare gardian povestea următoarele:

Într-o zi, la o închisoare dintr-un oraş, veni un inspector. Auzise că directorul acelei închisori făcea adevărate minuni cu deţinuţii lui, aducându-i, pe cei mai mulţi, la calea cea bună.

După ce vizită închisoarea şi se convinse de cele auzite, inspectorul veni în biroul directorului, căutând a se interesa asupra metodei pe care acesta o întrebuinţa, ca să capete nişte roade aşa de bune. Începu, aşadar, să-l întrebe:

- Ce fapte au săvârşit aceşti deţinuţi?

Directorul, spre uimirea inspectorului, îi răspunse:

- Nu i-am întrebat niciodată.

- De ce?

- Fiindcă eu nu mă ocup de trecutul lor, ci numai de ceea ce o să fie ei, după ce vor ieşi de aici. Aşa că eu îi consider pe toţi oameni de treabă acum şi-i tratez ca pe nişte prieteni ai mei.

- Şi crezi că este bună această metodă?

Directorul îi răspunse:

- Atât de bună, încât cu ea, mai ales, am izbutit a avea roadele pe care le vedeţi.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „Un suflet nobil are pretenţii numai de la sine insuşi, iar nu de la ceilalţi. Se jertfeşte pentru ceilalţi, fără să aştepte răsplată. Uită tot ce dă, dar îşi aminteşte până şi cel mai mic lucru care i se dă. Are mărinimie, are smerenie şi simplitate, are lipsă de interes, cinste, le are pe toate. Are cea mai mare bucurie şi veselie duhovnicească. Nobleţea duhovnicească are Harul lui Dumnezeu".

Volumul „Tinda Raiului - ofertă nelimitată" se găseşte la Catedrala Mare

Lasă un comentariu