Religie şi... ştiinţă

Distribuie pe:

„Sunt numeroşi creştini care, asemenea unui avion, au motor bun, aripi bune (se roagă, postesc, priveghează, se spovedesc, se împărtăşesc, fac milostenie...), dar direcţia este stricată şi se prăbuşesc. Iar dacă repară direcţia, adică vor face din mintea lor o fabrică de gânduri bune, având ca temelie smerita cugetare, iar gândurile rele le vor transforma în gânduri bune, atunci vor merge uşor şi sigur pe calea mântuirii".

***

„Omul este de origine divină; el este un tot de puteri neobişnuite şi tainice care se ignorează. Din pricina aceasta, în chip paradoxal, el nu are la îndemână decât totalul slăbiciunilor sale, iar nu puterea. Ceea ce este original în noi se păstrează şi ia vigoare mai ales dacă nu vom pierde din vedere credinţa stămoşilor. Nu este numai ceea ce s-a născut în noi, dar şi ceea ce ştim să agonisim, care ne aparţine şi face parte integrantă din substanţa noastră".

***

„De vei avea îndelunga răbdare să te dai biruit pe deplin Mântuitorului, Domnul Atotputernic al acestei ţări, inima ta de piatră pâine caldă se va face, şi vei plânge aflând că aci numai dragostea Lui Dumnezeu e socotită lege. Ce trist să înţelegi că trăim din pângărirea firei dumnezeieşti din noi".

Preot SANDU DANIIL TUDOR (1896-1962), pseudonimul lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, scriitor, monah român din perioada interbelică, cunoscut şi sub numele monahale de Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim şi Daniil de la Rarău. Din 1948, când s-a călugărit şi duhovnic i-a fost părintele Ilie Cleopa, Sandu Tudor este iniţiatorul grupului Rugul aprins de la Mănăstirea Antim. Este unul dinte puţinii scriitori moderni a căror creaţie şi-a găsit loc în corpul liturgic ortodox, unele scrieri ale lui primind statutul de sacralitate în BOR. Fiu de intelectual, tatăl fiind magistrat la Ploieşti, a făcut liceul în oraş, remarcându-se la studii în special la religie şi filosofie. În 1916 pleacă pe front şi devine sublocotenent. Studiază şi la Academia de Arte din Bucureşti, dar nu o termină, după care este ofiţer asistent de marină la Constanţa. Remarcat de Gala Galaction în calitatea sa de decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău, îl numeşte pe Sandu Tudor, pentru o scurtă vreme, sub-directorul Internatului Teologic. Obţine în 1928 din partea Universităţii Bucureşti o bursă de studii la Muntele Athos, pentru 8 luni, perioadă care îi va schimba total restul vieţii. La întorcere în ţară, iniţiază săptămânalul Floare de foc (1932-1936) şi cotidianul Credinţa (1933-1938). La Mănăstirea Antim primeşte o chilie sub clopote unde citeşte şi scrie poezii având o bibliotecă personală renumită. Fondează „Rugul aprins" drept rezistenţă anticomunistă prin rugăciunea inimii sau isihia. El era un „vulcan mistic" şi la care participau cele mai luminate chipuri ale timpului: Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Mircea Vulcănescu, Alexandru Mironov, Arsenie Papacioc, Andrei Scrima, Adrian Făgeţean, Sofian Boghiu, Roman Blaga, Bartolomeu Anania, Barbu Slătineanu ş.a. În anul 1949 primeşte prima condamnare până în 1952 la muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În anul 1958 este din nou arestat, încătuşat în lanţuri grele, purtat pe la toate puşcăriile din ţară. Moare în anul 1962 la închisoarea de la Aiud, trupul său fiind aruncat în râpa robilor, printre miile de moaşte martirice, fără cruce sau mormânt. De reţinut din viaţa martirului şi omului de cultură, poetul şi scriitorul Sandu Tudor, este momentul despărţirii de viaţa mondenă şi trecerea la rigorismul monahal. Fiind dintr-o familie de intelectuali bogată şi-a permis să-şi cumpere un avion, ceea ce la vremea timpului respectiv era ceva cu totul deosebit. El era o fire foarte surprinzătoare din multe puncte de vedere. Şi-a luat brevetul de pilot; în timpul unui zbor şi-a dat seama că avionul pierde din înălţime şi se prăbuşeşte. În acele momente îşi îndreaptă gândul către Sfânta Fecioara Maria şi-i promite că dacă va scăpa cu viaţă îşi va închina restul vieţii lui Dumnezeu. Şi minunea s-a întâmplat.

„1001 CUGETĂRI"

 

Lasă un comentariu