GEOGRAFIA ANTROPONIMICĂ, în sprijinul aprecierii corecte a politicii de maghiarizare a numelui de familie

Baza de date antroponimice a României (BDAR), constituită în 1994 la Laboratorul de Cercetări Onomastice al Facultăţii de Litere, Universitatea din Craiova, oferă posibilitatea interpretării frecvenţei fiecărui nume de familie pentru obţinerea unor date care să pună în evidenţă ceea ce numim „vatra antroponimică" sau zona cu prezenţă mai mare a unui antroponim, locul lui de provenienţă, cum sunt cele care se explică de la termeni dialectali. Harta antroponimică, raportată la harta dialectală, poate aduce informaţii suplimentare de natură să explice fapte de limbă din trecut, necunoscute în prezent şi neînregistrate de atlasele dialectale.

Caracteristică pentru Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat este absenţa numelor de familie cu -u final şi a celor derivate cu sufixe -escu: Abrudean, Haţegan, Muntean, Oltean, Păcurar, Rotar etc., fapt care se datorează autorităţilor administrative maghiare care au funcţionat până la 1918. Toate numele de familie existente azi în aceste regiuni, terminate în -u final sau derivate cu suf. -escu aparţin persoanelor provenite din Muntenia şi Moldova, stabilite în regiunile menţionate după 1918. În felul acesta putem aprecia mişcări ale indivizilor petrecute în ultima sută de ani pe teritoriul României.

Alteori, geografia antroponimică vine în sprijinul interpretării corecte a consecinţelor unor fapte istorice sau sociale. Cu deosebire în secolul al XIX-lea, multe etnii de pe teritoriul Regatului Maghiar au suferit din partea autorităţilor o constantă acţiune de maghiarizare. Ea s-a manifestat şi prin impunerea ca fiecare cetăţean să poarte un nume maghiar de familie. Nu toţi românii, sârbii, evreii, slovacii, austriecii, ucrainenii s-au conformat acestei politici de maghiarizare. În ce-i priveşte pe românii din Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat, geografia antroponimică vine în sprijinul aprecierii corecte a acestei politici. Trebuie amintit că ne-am aflat în faţa unei politici de stat, care a cunoscut apogeul în 1898, când Telkes Simon, preşedintele Societăţii Centrale de Maghiarizare a Numelui, a dat publicităţii lucrarea „Cum să maghiarizăm numele de familie". Acesta menţionează: „Nu numai nobleţea, ci şi numele obligă. /…/ Maghiarizarea numelui este un jurământ de credinţă, o angajare patriotică". Autorul propune peste 200 de nume de familie maghiare, la care să opteze cei de altă etnie decât cea maghiară. Chiar şi atunci când se traduce un nume străin „tălmăcirea să se facă în aşa fel încât să nu trezească în mintea omului senzaţia că are de-a face cu numele tradus" (p.7).

Categoriile sociale care au avut cel mai mult de suferit din acest punct de vedere au fost cele care îi includ pe bugetari. Nu puteau rămâne în slujbă militarii, cadrele didactice, slujbaşii la stat etc. dacă refuzau acest lucru. Meseriaşii puteau fi hărţuiţi de fisc, la fel medicii, avocaţii. Istoricii şi specialiştii noştri în onomastică au cunoscut acest lucru, dar niciodată n-au putut aprecia nivelul la care s-a ajuns prin promovarea acestei politici. Pentru a ilustra acest lucru, BDAR ne pune la dispoziţie, între altele, frecvenţele numelor de familie rezultate de la nume de meserii în spaţiul transilvănean (cele patru regiuni), şi numele de familie maghiare corespunzătoare lor. Reţinem ca exemple zece astfel de nume de familie. Numele provenite de la nume de meserii erau cel mai uşor de maghiarizat, prin traducere. N. fam. Bărbier avea în 1994 frecvenţa absolută 34, pe când numele maghiar corespunzător lui, Borbely, 2.379; Bucătar -19, Szakács - 550; Cojocar - 1.010, Szücs - 9.395; Croitor - 1.537, Szabo - 40.025; Dogar - 592, Kadar - 9.536; Grădinar - 401, Kertesz - 1.684; Morar - 13.889, Molnar - 18.609; Olar - 4.355, Fazekas - 8.606; Plugar - 242, Beres - 1.277; Rotar - 4.048, Kerekes - 4.376, la care se adaugă frecvenţa variantei acestui nume în ortografie românească, 3.733.

Numele de familie rezultate din supranume atribuite copiilor după naştere, pentru a-i feri de boli sau chiar de deces, precum Corbu, Lupu, Ursu, au suferit acelaşi tratament din partea autorităţilor maghiare. Astfel, diferenţele de frecvenţă dintre numele de familie cu finala -u şi cele fără această finală, existente în BDAR, sunt edificatoare: Corb - 624, Corbu - 4.257; Lup - 4.680, Lupu - 45.495; Urs - 4.098, Ursu - 21.349.

Este greu de imaginat că numele maghiare sunt purtate şi azi în exclusivitate de maghiari. Câteva exemple din judeţul Bihor: cu numele de familie Kertesz figurează în BDAR persoane cu numele de botez Ana-Adina, Adina-Maria, Ileana-Margareta, Iulia-Cristina, Sorin-Alexandru etc. Cu numele de familie Fazekas există români cu numele de botez Vasile-Ioan, Ştefan-Cristian, Ştefan-Paul, Olimpia-Letiţia, Monica-Ramona, Mihai-Ioan, Melinda-Paula, Ioan-Nicolae, Elisabeta-Paraschiva etc. Cu numele de familie Szakacs figurează în BDAR români cu numele de botez Eugen-Vasile, Ileana-Maria, Otilia-Irina, Simona-Nicoleta, Victoria-Gabriela, Iosif-Dănilă, Ştefan-Gheorghe etc. Exemplele sunt grăitoare pentru ce a însemnat până la 1918 politica de stat de maghiarizare a numelor de familie ale cetăţenilor de altă etnie decât cea maghiară din fostul Imperiu Austro-Ungar.

O largă categorie de nume de familie o formează cele care corespund modelului antroponim precedat de articolul posesiv genitival, precum Aparaschivei, Apăvăloaie, Apetrei, Asavei, Avădanei etc. Toate acestea sunt caracteristice antroponimiei moldovene. Am reţinut din BDAR cele 11 nume de familie care prezintă această structură, cu frecvenţa mai mare de 2.000. Acestea au ocurenţa totală 37.436, din care în Moldova, în 1994, se înregistrau 29.936 de persoane. Mai mult decât atât, s-a putut constata că această structură caracterizează în mai mare măsură jumătatea de nord a Moldovei, cunoscută şi sub numele Ţara de Sus. Nume de familie de acest fel au apărut cu deosebire după Războiul de Independenţă din 1877, când mulţi copii, rămânând orfani de tată, s-au raportat, pentru identificare, la numele mamei. Şcoala a avut în această privinţă un rol însemnat în consacrarea acestor nume de familie. Prezenţa unor nume construite astfel în celelalte regiuni se datorează altor cauze, inerente dezvoltării economice, sociale şi culturale ale României.

Ca metodă lingvistică de cercetare, având un puternic caracter interdisciplinar, geografia antroponimică realizează conexiuni cu metodele de cercetare proprii celorlalte ştiinţe umaniste, având drept scop să interpreteze un antroponim prin prisma semnificaţiei generale pe care i-o conferă frecvenţa lui, exprimată în cifre absolute.

Lasă un comentariu