Generalul Constantin M. Coandă, tatăl savantului Henri Coandă, purtător a 58 de medalii, ordine şi distincţii pentru faptele sale în slujba ţării, a participat la Războiul de Independenţă ca sublocotenent de artilerie. În lucrarea „Convorbiri cu Henri Coandă", reputatul savant a făcut cunoscută o întâmplare mai puţin obişnuită în legătură cu Alexandru Averescu şi tatăl său. În armata română exista un sergent de trupă care desfăşura, în paralel cu operaţiunile generale, un război pe cont propriu în care antrena adepţi. Chiar dacă incursiunile sale în dispozitivul otoman s-au soldat cu succese de răsunet şi servicii mari aduse armatei române, acestea puteau periclita operaţiunile de ansamblu şi viaţa participanţilor, constituind acte de indisciplină militară. Constantin Coandă a fost desemnat să ancheteze cazul. După cercetări minuţioase, a înaintat raportul, pe care comandamentul l-a însuşit întocmai, în care propunea ca sergentul de trupă Averescu Alexandru, pentru actele sale de indisciplină, să fie pedepsit cu zece zile de arest, iar pentru faptele sale de bravură să fie decorat cu „Virtutea Militară" şi citit pe brigadă. Episodul i-a împrietenit pe cei doi bravi ostaşi şi fostul sergent de trupă a continuat să-l respecte pe Coandă, chiar şi atunci când a devenit superiorul acestuia în ierarhia militară, mareşal al armatei române.
