Viaţa creştină lângă un beţiv

„Azi mai mult ca niciodată/Multă lume se îmbată/Căci satana singur ştie/Câţi câştigă prin beţie"

Unul din marile păcate ce macină omenirea dintotdeauna este păcatul beţiei. La unii oameni acest păcat este incurabil, devine o patimă de netămăduit. Se ajunge la o asemenea stare datorită lipsei de spovedanie la timp, datorită lipsei de credinţă, datorită lipsei de voinţă sau datorită unor necazuri pe care omul nu poate să le depăsească şi nu cere ajutorul lui Dumnezeu. Iar când întreci măsura cu alcoolul, aproape că nu îţi mai dai seama ce faci şi ce vorbesti.

Un creştin se întoarce acasă după o seară lungă. Intră tiptil în casă, ca să nu fie auzit, şi se îndreaptă spre scara ce duce către dormitor. Din nefericire, greşeşte prima treaptă şi, încercând să se agaţe de balustradă, se răsuceşte şi cade în fund. Cele două sticle de whiskey din buzunarele de la spate, se fac ţăndări.

Strângând puternic din dinţi ca să nu urle de durere, se ridică, îşi dă pantalonii jos şi se uită în oglinda din hol. Fundul lui, tăiat în zeci de locuri, sângera puternic. Cu greu, reuşeşte să găsească o cutie mare de plasturi şi, cu ajutorul oglinzii, începe să pună câte un plasture unde vede sângele curgând. Cu chiu cu vai reuşeste apoi să ajungă în pat.

Dimineaţa, soţia se uită chiorâş la el şi îi zice:

- Iar ai venit beat azi noapte...

- De ce spui asta?, întrebă el cu o privire ingenuă.

- Poate nu din cauza uşii de la intrare lăsată larg deschisă, poate nu din cauza cioburilor de pe trepte, poate nu din cauza dârelor de sânge de prin casă, poate nu din cauza ochilor tăi injectaţi. Dar cu siguranţă din cauza plasturilor lipiţi pe oglindă!

Să ştiţi că diavolul priveghează neîncetat şi-i îndeamnă pe oameni să intre în cârciumi „la una mică". Când este omul necăjit, diavolul îndata îi şopteşte: „Hai, omule, ia un pahar!". Dacă este ostenit, îl îndeamnă: „Hai, ia un pahar!" Iar dacă-i Duminică, sau o altă sărbătoare mare, îi zice: „Hai în cârciumă la un pahar!", iar în aceste pahare este moarte şi otravă. Toţi trebuie să păstrăm în minte faptul că „diavolul promite ce-i mai bun, dar plăteşte cu ce-i mai rău; promite cinste şi plăteşte cu ruşine; promite plăcere şi plăteşte cu durere; promite câştig şi plăteşte cu pagubă; promite viaţa şi plăteşte cu moartea". Beţia, fir-ar să fie!

Beţia este vehement condamnată de Sfânta Scriptură. Iată ce zice Sf. Prooroc Isaia, în cap.5, v.12., despre acest viciu: „Vai celor ce se scoală de dimineaţă şi caută băutură".

Lasă un comentariu