Ştiinţă şi... religie

Distribuie pe:

„Emoţia de a-mi fi citită de către dumneavoastră această neînsemnată epistolă, şi mai ales emoţia şi bucuria de a vă revedea, deşi doar pentru câteva ore, mă face să nu-mi găsesc, probabil, cuvintele cele mai potrivite. Având încă putinţa de a discerne valoarea de nonvaloare, mă închin spiritului dumneavoastră pragmatic şi neîncorsetat ce irită şi incită şi zdruncină «spiritele » ce se complac în suficienţă şi doar în «drum umblat», rugându-mă lui Dumnezeu să vă ţină cât mai mult în viaţă, spre bucuria şi folosul nostru al românilor. Sunteţi o personalitate în care, Dumnezeu a pus geniu, iar «A.D.N.-ul domniei voastre a fost adjudecat şi s-a răsucit înspre Dumnezeu»". (Epistole către Adrian Păunescu- Ed. Nico, 2010).

***

„Hai în capitala ţării în Decembrie Întâi, / Iulia e-atât de albă şi mai albă ca ea nu-i / Nici o sărbătoare mare ce se ţine la români, / e Fecioara Preacurată, e-un Zamolxis din bătrâni. Drumurile duc la Alba, toate, şi se-ntorc la Bucureşti, / Vreau un continent de oameni cu privirile fereşti, / Şi ca numitor comun, un curent ca să ne treacă, / Şi din dragostea de ţară, un pământ să fim şi-o apă. Şi din patru zări ninsoare, Doamne, vreau pe vechiul castru, / Şi cu roşu, şi cu galben, cu românii şi cu albastru, / Şi aşa matur cum sunt, vreau ca să mă pierd cu firea, / «România dodoloaţă» să trăiască, eu să strig! Şi Unirea! (Alba cea Iulia-Epistola 26 către Adrian Păunescu).

***

„Maestrul... S-a împrumutat la ceruri, / A luat pe credit soare / Ca acestuia să-i dea / Dreptul de-a privi în zare. A lipit de talpa ţării / Flecurile lui de milă / Ca să se-nalţe un bine / Şi-a pus aripi de şindrilă. A intrat slugă la neam, / Patriei, Măria Sa, / I-a cerut un singur lucru, / Dreptul de-a o apăra. Pentru neamul său creştin / A ars ca flacăra iubirii, / El însuşi om vitruvian / Având crucea-n cercul firii. A avut curaj nebun, / Plătind acestuia obol, / Opus tăcerii a spus simplu / «Împăratul este gol ». Cel ce-i îngropat la Bellu / Este doar punct de vedere / E iluzia că-i mort / Şi aşteaptă înviere. În aval de-al său teluric / L-a îmbrăţişat celestu / L-au luat de mână, acolo, / Dumnezeu şi Eminescu". (Povestitorul de sine - Epistola 30 către Adrian Păunescu".

RĂZVAN DUCAN (1957 - ), Născut în Târnăveni, jud. Mureş, din părinţi Ioan şi Doina. Clasele primare şi gimnaziale le urmează la Liceul nr: 2 (actualul Gimnaziu de stat Traian), iar cele liceale la Liceul Industrial de Chimie, ambele din oraşul natal. Între 1978-1983 urmează, în pofida unei vocaţii culturale, cursurile la zi ale Facultăţii de Textile din cadrul Institutului Politehnic din Iaşi, devenind inginer. Timp de un an de zile este cu serviciul la Agnita şi Mediaş. Din 1984 până în 2008 lucrează la Târnăveni: în învăţământ, predând discipline tehnice, după care a fost director la Casa Municipală de Cultură „Mihai Eminescu" şi director coordonator al culturii în municipiul Târnăveni, contribuind la renaşterea culturală, în primul rând a instituţiei Casei de Cultură. După trei luni de şomaj, din 2008 este referent (specialitatea literatură) la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Mureş. Din 2009, după multe şicane politice, revine în învăţământ. La 10 ani câştigă locul I pe ţară la Concursul Naţional Interşcolar Tinere Condeie - secţiunea poezie. Conduce cenaclul liceului şi frecventează Cenaclul studenţesc de la Iaşi. A debutat cu poezia Veghe în revista literară Vatra. Este câştigător de 10 ori a unor concursuri naţionale şi interjudeţene de poezie. A colaborat cu poezie, eseuri, articole în diferite publicaţii printre care cele mai importante Vremea şi Flacăra lui Adrian Păunescu. Devine redactor-şef al mai multor publicaţii din Târnăveni, Blaj şi Tg.-Mureş. A publicat foarte multe cărţi, ceea ce-i aduce în anul 2001 intrarea în Uniunea Scriitorilor din România (filiala Cluj). Primeşte multe diplome de excelenţă din partea forurilor de cultură, pentru merite deosebite în promovarea valorilor culturale româneşti. Are şi câteva defecte: „IUBEŞTE ROMÂNITATEA şi LOCURILE NATALE".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu