George Ţucudean a înscris în partida amicală cu Sepahan primul gol pentru ASA Târgu-Mureş. În cantonamentul din Antalya, George a oferit un scurt interviu, despre ASA Târgu-Mureş şi experienţa din Albion.
- Ce înseamnă pentru un atacant marcarea unui gol?
- Foarte simplu. Descătuşare. În al doilea rând, o realizare. Ceea ce pregăteşti toată săptămâna la antrenamente îţi iese în timpul unui meci. Iar dorinţa mea este să am aceste realizări meci de meci.
- Care ar fi cea mai mare împlinire pentru tine, în lunile următoare?
- În primul rând să fiu sănătos. Pe plan sportiv mi-aş dori şi cupa şi campionatul. Pentru că am fost obişnuit să mă bat pentru trofee.
- Cum te-ai integrat în echipă şi ce părere ţi-au făcut noii colegi?
- O părere foarte bună. Pe mulţi îi cunoşteam din teren sau din afara lui. Echipa este una experimentată, cu jucători cu multe meciuri în prima ligă, la fel cu stranieri care evoluează de mulţi ani în România. Totul ţine numai de noi, pentru a ne îndeplini obiectivele.
- Ai evoluat în Anglia, la Charlton Athletic. Stadioane pline, suporteri mereu aproape de echipă?
- Da, aşa este. Este o tradiţie, fotbalul este ca o religie. Copiii sunt duşi de mici la stadion, la fel vezi numeroase persoane în vârstă, care vin cu tricourile echipei favorite şi susţin formaţia. Abia aşteaptă meciurile, iar acolo sunt 46 de etape în Championship. Marţea şi sâmbăta. În zilele de marţi, meciurile sunt programate la 19.45, ora Angliei, tocmai pentru ca lumea să ajungă la meci. Stadioanele sunt pline, înainte de meci stau în afara stadionului, beau bere, mănâncă, dar sunt foarte sportivi. Acolo, atâta timp cât îţi dai viaţa pentru echipă, alergi, te lupţi, poţi să pierzi meciul cu 5-0. Suporterii nu te vor huidui, se termină meciul şi gata. Vine următorul, chiar nu este timp să te mai gândeşti la ceea ce a fost.
- Ce înseamnă pentru un fotbalist să evolueze în Anglia?
- Voi răspunde la această întrebare, cu câteva exemple. La Charlton erau 10 terenuri de pregătire, o sală imensă de forţă, o sală de încălzire, bazine. Medical, totul era ca la carte, ca la o clinică. Totul pentru ca fotbalistul să se gândească numai la ceea ce are de făcut pe teren. Şi motivul este foarte simplu. Acolo, dacă promovezi, iei 100 de milioane, iar dacă retrogradezi, clubul primeşte timp de 3 ani câte 30 de milioane doar pentru a-şi menţine lotul de jucători şi pentru a forţa promovarea în sezonul următor. Dacă aveam meci acasă, nu intram în cantonament, ci ne vedeam cu 3 ore înainte de joc, la stadion. La cele din deplasare, dacă jucam la Londra sau în jurul capitalei, ne vedeam dimineaţa la hotelul stabilit, ne odihneam şi apoi plecam la meci. La cele mai îndepărtate, ne deplasam în principal cu trenul. Clubul rezerva un vagon doar pentru echipă, aveam condiţii excelente. Cei care erau în jurul echipei făceau tot posibilul ca jucătorii să fie mulţumiţi şi să dea randament de sută la sută pe teren. De exemplu, după ce prietena mea a născut, mă întrebau dacă am nevoie de doctor, să stea cineva cu copilul, orice. Doar ca eu să fiu cu gândul doar la succesul echipei. Să ştiţi că acolo nu am văzut jucători supăraţi, nemulţumiţi. Poate că acest lucru se întâmplă la echipele mari, din Premiere League, supărări, tensiune.
- Ce poţi să le transmiţi suporterilor mureşeni?
- Să vină la stadion nu cred că e cazul, deoarece am văzut că, la majoritatea jocurilor, stadionul era plin. Să jucăm noi bine şi să fie bătaie pe bilete.
