,,Muri", cum îi spuneau colegii, s-a născut în prag de An Nou, în ziua de 30 decembrie 1931. Părinţii săi, cu nume predestinate - Iosif şi Maria -, erau agricultori, oameni ai pădurii şi ai muntelui, în localitatea Deda-Bistra, acolo unde începe pitorescul defileu ce duce spre Topliţa. Tatăl său era unul dintre oamenii administratorului domeniului regal de vânătoare din zonă, motiv pentru care, în vremea Diktatului de la Viena, când această parte a Transilvaniei a fost cedată Ungariei hortiste, s-a refugiat împreună cu familia în apropierea castelului de la Săvârşin.
Îşi începe şcoala elementară în satul natal, în 1938, dar o continuă în refugiu, în localitatea Troaş din judeţul Arad, unde în 1945 absolvă clasa a VII-a. Urmează liceul la Timişoara, iar apoi, între anii 1948-1952, Şcoala Medie Tehnică de Cultură Fizică şi Sport din Târgu-Mureş. La absolvire este repartizat ca profesor la Şcoala Pedagogică Română din Reghin.
În luna mai a anului 1953 este încorporat în armată la o unitate militară din Constanţa unde, timp de trei ani, îşi satisface stagiul militar. Revenit pe meleagurile natale, la data de 1 septembrie 1956 este numit profesor de educaţie fizică la Şcoala Profesională de Ucenici din Reghin. S-a căsătorit în ziua de 27 septembrie 1958 cu profesoara Streche Debora Iuliana, însă după două decenii de convieţuire drumurile lor se vor despărţi.
Odată cu înfiinţarea Şcolii Profesionale Speciale nr.15 din Reghin-Apalina, la începutul anului şcolar 1958/1959, este transferat în această unitate şcolară pentru elevi cu cerinţe educative speciale, unde va funcţiona fără întrerupere, timp de peste 28 de ani, până la sfârşitul vieţii. Aici va face dovada plenitudinii aptitudinilor sale certe pentru activitatea didactică. Pregătirea sa şi experienţa anterioară, trăsăturile lui morale şi de caracter, pasiunea şi generozitatea, responsabilitatea asumată în îndeplinirea misiunii de dascăl, au făcut ca printre elevii şi colegii de muncă să fie unul dintre cei mai apreciaţi şi cei mai iubiţi profesori. A fost primul dintre cadrele didactice din şcoală care a obţinut gradul didactic întâi, lucrarea sa, elaborată pe parcursul mai multor ani, pe baza unui experiment propriu, o bancă pentru gimnastică şi cultură fizică medicală, diferită de cea clasică, a fost omologată ulterior de către Ministerul Educaţiei şi Învăţământului şi introdusă în celelalte şcoli similare.
Nu doar în şcoală, dar şi în comunitate a fost animatorul activităţilor sportive pentru elevi şi cadre didactice, timp de peste 20 de ani a fost preşedintele asociaţiei sportive ,,Viitorul" din localitate. A făcut parte din echipa de dansuri populare şi din trupa de teatru, organizate la nivelul şcolii, ambele apreciate în oraş şi nu numai.
În ziua de 12 februarie 1987, în urma unei afecţiuni renale, moartea l-a răpit în mod brutal, într-o perioadă rodnică a vieţii sale, întrerupând neaşteptat o carieră fructuoasă. Cei doi părinţi, plângând nemângâiaţi la catafalcul său, păreau desprinşi - parcă - dintr-o tragedie antică. Îşi doarme somnul de veci, după un vechi obicei al locului, în grădina casei părinteşti, la ieşirea din sat, peste drum de apa Mureşului, al cărei susur îi fredonează şi-acum cântecul său preferat: ,,De ce m-aţi dat de lângă voi,/ De ce m-aţi dat de-acasă?/ Să fi rămas fecior la plug,/ Să fi rămas la coasă!"…
