Îmi povestea un preot că odată era în concediu, departe de ţară, cu familia. El care se împărtăşea în fiecare duminică a vieţii lui, şi-a zis că o duminică fără Liturghie nu va fi mare păcat. Însă când s-a trezit duminică dimineaţa a simţit o durere lăuntrică imensă, o strâmtorare a vieţii şi un dor nestins pentru unirea cu Dumnezeu, încât se sufoca. Murea fără Hristos.
Cu ochii pierduţi, şi-a suit familia în maşină şi a condus vreo două ore în şir până a găsit o Biserică ortodoxă. Liturghia era pe terminate. A vorbit cu preotul de acolo, care i-a dăruit Sfânta Euharistie. S-a apropiat tremurând de Dumnezeul pe care-L cunoştea de-o viaţă şi a şoptit printre lacrimi: „Iartă-mă, Doamne. Muream fără Tine!"
