Acasă la Horea

Cine are disponibilitatea de a urca panta abruptă şi lungă de 3 kilometri, urmând indicatoarele de la intrarea în comuna Horea, ajunge la casa memorială a binecunoscutului răzvrătit al cărui nume îl poartă localitatea.

Unui om al zilelor noastre, dimensiunile modeste ale construcţiei din bârne de lemn cu siguranţă i-ar declanşa o stare de claustrofobie. Cele două mici încăperi ale casei sunt pline de obiecte de epocă: mobilier, vestimentaţie, scoarţe, unelte agricole, război de ţesut etc., dar şi de materiale tipărite care ilustrează întregul şir de întâmplări care i-au presărat viaţa, precum şi finalul tragic de care a avut parte.

Pe o coală de hârtie de dimensiuni respectabile, vizitatorului se relatează: „Horea, căpitanul suprem al marii răscoale ţărăneşti de la 1874 s-a născut în satul Arada - azi Horea, ţinând de Albac şi inclus în vechea unitate administrativă Rîul Mare. Potrivit propriei sale mărturii se chema Ursu Nicula deşi în testamentul său scris apare Horea Vasilie cu supranumele Nicula Ursu. Un consens unanim atribuie porecla de Horea obiceiului său dea cânta, «a hori». Provenind dintr-o familie săracă, îşi avea căsuţa pe Dealul Fericetului. Horea era iobag fiscal pe domeniul de sus al Zlatnei. Greutăţile vieţii l-au determinat, ca pe atâţia alţii, să-şi părăsească locul natal în căutarea de muncă şi mijloace de existenţă pe alte meleaguri. Supusul fiscal este atestat şi ca jeler, lucrând pe moşia familiei Banffi de lângă Ciucea. Textul cioplit pe bârna bisericii din Cizer «lucrat Ursu», alături de alte câteva mărturii asemănătoare, arată că practica şi lemnăritul, ocupaţia tradiţională a moţilor. Ţăranul de statură mijlocie cu ţinuta dreaptă, faţă prelungă şi fruntea înaltă, încadrată de păr castaniu, având o dotare intelectuală superioară şi talent oratoric deosebit a devenit exponentul principal al situaţiei şi năzuinţelor românilor asupriţi din Munţii Apuseni.

Cunoscător nemijlocit al mizeriei poporului, posesor al unei vaste experienţe de viaţă îmbogăţită în cursul repetatelor sale călătorii şi contacte cu autorităţile Transilvaniei şi cu cele ale Imperiului habsburgic, cu însuşi împăratul. Horea s-a bucurat de încrederea nestrămutată a iobagilor pentru care era «cel mai vrednic şi mai harnic în lucrul şi solia pentru câştigarea libertăţii».

Promotor şi conducător al răscoalei într-o perioadă în care depăşise vârsta de 50 de ani. Horea şi-a dat măsura capacităţii sale de organizator şi strateg sintetizând cu claritate şi concizie remarcabile programul complex al marii ridicări sociale, prima care visa însăşi răsturnarea sistemului social-politic feudal. Ştiindu-se deasupra tuturor tovarăşilor săi prin înzestrarea excepţională, dăruirea şi spiritul de sacrificiu, Horea a dobândit calităţile omului popular de legendă, intrând în istorie cu aureola martirului pentru dreptatea şi libertatea poporului nostru". La exterior, pe peretele din dreapta, autorităţile locale au montat o placă pe care au scris: „Toată mişcarea revoluţionară a prins grai la dealul Fericetului… Spinări mari de munte cu sute de gospodării ce gravitează spre deal ca o mântuire. 26 febr 2008"

În faţa casei, pe un socludin pietre de munte, înalt de aproape 2 metri, tronează bustul lui Horea sub care, pe placa de marmură neagră, stă scris simplu: „Nicola Vasile Ursu zis Horea, 1730-1785". Înaintea acestei sculpturi şi primul lucru care te întâmpină când urci, este un monument dedicat lui Horea de către Cercul cultural al învăţătorilor în 1937, şi pentru a-l eterniza pe eroul lor au săpat în placa de piatră următoarele cuvinte: „Locul naşterii / Eroului naţional / Nicola Vasilie Ursu HORIA / Prins 1754 /Tras pe roată de Unguri 1785".

Peste drum, în lateral-dreapta de casă şi bust şi monument stă secularul copac „Frasinul lui Horea", despre care se spune că a fost plantat chiar de Horea. În textul plăcii fixate pe trunchiul copacului se precizează/atenţionează că este declarat „monument istoric şi al naturii" precum şi faptul că dealul se numeşte Fericet şi aparţine comunei Horea din judeţul Alba.

Menţionarea mai frecventă în materialele de popularizare a „Gorunului lui Horea", crează confuzia cu „Frasinul lui Horea". Primul se găseşte la Ţebea, judeţul Hunedoara, în Cimitirul eroilor, are circumferinţa de 9 metri şi o vechime de 400 de ani.

Lasă un comentariu