Fapt divers şi… nu prea! DEFINIŢIA PARABOLEI…

Distribuie pe:

De curând, dintr-un interviu televizat al lui Petre Roman despre viaţa sa ca şcolar şi student, până la a deveni politician, printre eminenţii profesori pe care i-a avut, l-a pomenit şi pe profesorul universitar Mitu Dumitrescu, fapt ce mi-a atras atenţia, iar gândurile mi-au alergat în tinereţe. Îl ştiam pe Petre Roman, tânărul în pulover vernil, din balcoanele Revoluţiei din 1990, alături de Ion Iliescu şi alţii. Mai ştiam că e feciorul unui mare comunist, Walter Roman, care a luptat prin Spania, şi că a format guvernul după Revoluţie. Era băiat drăguţ, îl asaltau doamne şi domnişoare ca să se fotografieze cu el şi să apară prin gazete. Am mai auzit de acea gafă imensă cum că industria României, construită cu sudoare de poporul român, era „un morman de fiare vechi". Atunci, în sinea mea, l-am dat dracului (ştiind cât am muncit eu pentru acea industrie, care avea piaţă de desfacere în întreaga lume), şi nu am vrut să mai aud de el, de Iliescu, Brucan şi mulţi alţii deveniţi capitalişti.

Revin la o amintire dureroasă de-a mea din 1957 când, la Institutul Mecano-Naval Galaţi, mi-am susţinut, după şase ani de studii, proiectul de diplomă în Exploatarea Navelor şi Porturilor. Comisia îl avea în fruntea ei pe profesorul universitar Mitu Dumitrescu, venit de la Politehnica Bucureşti, ceilalţi membri fiind de-ai noştri, de la Galaţi.

Îmi susţin cu brio proiectul, „Modernizarea portuară a portului dunărean, cu extindere la canalul Dunăre - Marea Neagră", proiect greu, dar m-a ajutat mult ministrul transporturilor Mihai Semenescu şi alţii, printre care prof. dr. Octavian Orănescu. Multe probleme, întrebări, totul a mers bine. Apoi, aud o şuşoteală la urechea lui Mitu de la un profesor de matematică, numit Radu Frangu, fost profesor de liceu care, cu cei doi profesori evrei - Şahain şi Fridman, profesori de liceu şi ei, predând astfel matematica în sistem de liceu, nu universitar, au reuşit să ne reducă numărul de la 150 la jumătate, prin restanţe, reexaminări sau repetenţii.

Acest domn Frangu, aflat şi el în comisie fără a avea vreun rost, i-a şoptit ceva la ureche lui Mitu. Proiectul avea şi un calcul al transportului unei nave-petrolier pe ruta Occident, respectiv cât consum în tone era necesar motoarelor. Calculul simplu se restrângea la o diagramă, sub formă de parabolă. Termin ce aveam de spus, apoi îl aud pe Mitu Dumitrescu că mă întreabă, aşa din senin, ce este parabola ca loc geometric în matematică. Linişte totală în sală, linişte şi în capul meu… Îi răspund că nu îmi amintesc. Discuţii în comisie, ceartă, apoi Mitu, enervat, îmi spune să mă prezint la altă sesiune de examen, adică m-a respins! Plec din sală, îi întreb pe colegii de afară ce e cu parabola, uitaseră şi ei, un profesor iese şi îmi spune să nu plec, că se discută aprins în comisie. Dar… a rămas cum a vrut Mitu. Am căutat la bibliotecă în cartea de matematică şi am găsit formula: „curbă plană reprezentând locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit focar, şi o dreaptă fixă, numită directoare".

Am intrat în producţie la Navrom Brăila cu o hârtie de absolvent fără examen de stat, pe post de maistru mecanizare, cu un salariu de 950 de lei pe lună, apoi m-am transferat din Ministerul Transporturilor la cererea Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Sistematizare în Construcţii la Prefabricate din Beton Roman, pe post de inginer-şef. Îmi luasem diploma şi, la un ordin de guvern, am fost transferat la ISCIR, în trei regiuni, ultima fiind Regiunea Mureş Autonomă Maghiară. Era perioada marilor industrializări socialiste, dar şi social-economice - construcţia masivă de blocuri de locuinţe pentru poporul muncitor.

Astăzi, industrie nu mai este, aşa cum spunea aiuritul de Petre Roman după Revoluţie. Doar blocurile mai sunt mărturie a muncii generaţiei mele.

Lasă un comentariu