Din păcate, şi anul 2016 a început sub ochii noştri, sub semnul unei mari dezamăgiri în rândul românilor şi cu regretul cauzat de obiceiul (vechi, dar încă existent) de a ne minţi, de a da vina pe alţii pentru relele ce ni se întâmplă, uitând că, de fapt, noi (conducătorii, politicienii), şi nu alţii (străini, mai ales) suntem primii vinovaţi de starea precară în care ne aflăm. Dovada? Printre altele, faptul că, deşi, din '90 încoace, România a trecut prin cel puţin şapte cicluri electorale (din 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012 - ca să nu luăm în calcul şi alte „mini" alegeri!), bunăstarea mult promisă de mai toate guvernele se lasă şi acum, în 2016, aşteptată. Nu ne-am minţit, deci, unii pe alţii. Noi, românii de rând, că i-am votat, şi ei, politicienii şi guvernanţii, că ne-au promis?
Cât despre bălăcăreală, ce să mai scriem şi să vorbim? O vedem, zilnic, prin presa scrisă şi pe la televiziuni! N-am scăpat bine de bălăcăreala, în trecut, dintre Băsescu şi Ponta, ca şi dintre Iohannis şi Ponta (ultimul, ieşit, deocamdată, din scenă), că, pe scena bălăcărelii a şi ieşit un alt personaj: unul cu… mustaţă (de Liviu Dragnea e vorba), care, la vârful piramidei pesediste, a „împărţit" partidul între foştii susţinători şi parteneri de guvernare ai lui Ponta şi oamenii lui, care l-au ales în fruntea PSD, precum era ales, altădată, la un Congres, Nicolae Ceauşescu. Numai că, prin ceea ce au făcut, e o mică-mare diferenţă între cei doi… dar, asta-i altă problemă… şi o vom comenta cu alt prilej…
…Politicienii - cei care se bălăcăresc - poartă răspunderea pentru starea precară în care ne aflăm, cum scriam la începutul acestor rânduri, deoarece ne-au minţit cu neruşinare… bunăoară, când PSD era pe „cai mari", ne amintim că în cadrul dezbaterii „România investiţiilor - România dezvoltării", liderii săi ne spuneau că „ar vrea ca la 1 iulie 2019, când România va deţine preşedinţia UE, străinii să vină cu euro, nu cu lei!" Ceea ce presupune că „România trebuie să adopte moneda unică europeană până în anul 2018, când va sărbători 100 de ani de la Marea Unire." Mai mult, într-o prezentare susţinută la Academia Română, până şi Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara că România are nevoie de încă zece ani pentru a ajunge la 60% din media UE a PIB/locuitor… 'Om trăi şi 'om vedea! Aşadar, obiective măreţe, însă greu de realizat, câtă vreme…
1) Gâlceava, încă, nu ne ocoleşte; 2) Fără un motiv plauzibil, pe înţelesul omului de rând, vindem totul: nu doar pământul, glia strămoşească, ci şi bunuri (bogăţii) ce dau (au dat) identitate acestei ţări, acestui popor. Am asistat (şi nu doar în 2015!) la fenomene precum: păduri tăiate pentru terenuri de sport, pentru proiecte imobiliare, la păduri tăiate pentru comerţul ilegal de lemne etc. Potrivit organizaţiei nonguvernamentale Agent Green, în Parcul Naţional Piatra Craiului, din Munţii Carpaţi, circa 300 de hectare de pădure au fost defrişate. Dar în Transilvania (şi nu numai) câţi „Kerestoy-Verestoy" nu s-au îmbogăţit de pe urma defrişărilor nesăbuite, a comerţului ilegal cu lemn? Din păcate, deşi efectele tăierii pădurilor sunt cunoscute, defrişările continuă! Oare nu ne tăiem singuri, şi în acest caz, craca de sub picioare? Şi asta la propriu, nu doar la figurat. Iar, în asemenea matrapazlâcuri sunt, ca de obicei, implicate şi persoane sus-puse (protejate politic „la vârf"). 3) Corupţia? O combatem, dar nu o eradicăm, o „combatem", dar o (tot) avem! Cum să adoptăm moneda unică europeană până în anul 2018, câtă vreme, şpaga, mita - componenta „minoră" a corupţiei este în floare, iar un sondaj CSOP, realizat la cererea Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, ne spune clar: „Vrei să reuşeşti? Mită plăteşti!" Potrivit acestuia, 73% din populaţia ţării crede că nu poţi reuşi în România fără să apelezi la mijloace mai puţin legitime, cum ar fi mita sau traficul de influenţă, în timp ce doar 27% dintre români cred că se poate. Întrebarea este: s-au organizat acţiuni antimită şi antişpagă. Păi, numai noi am scris de vreo 10 ori despre asemenea acţiuni, în coloanele „Cuvântului liber". Rezultatul? Cel indicat de sondajul SCOP şi, mai nou, de acţiunile „în forţă" ale procurorilor DNA (şi nu numai)!
Dar ne „autodistrugem" şi atunci când ne lipseşte… 4) Demnitatea naţională! Să ne amintim că, nu demult, fostul preşedinte al Comisiei Europene, José Manuel Durao Barosso anunţa că, prin hotărârea unanimă a comisarilor europeni, a fost decisă monitorizarea, în continuare, a României. Întrebarea este: de ce a ajuns, brusc, România, să fie monitorizată şi a făcut - cum ameninţa Barosso - „un pas înapoi de pe buza prăpastiei"? De ce noii stăpâni de la Bruxelles (înainte au fost alţii!) se stropşesc la „sclavii" de pe plantaţia România?
Oare nu, în primul rând, din cauza politicienilor români? A celor care au avansat, în spaţiul public, idei năstruşnice despre… puciuri şi lovituri de stat?!
Or, la toate problemele la care ne-am referit mai sus, răspunsurile nu trebuie căutate în altă parte, ci la noi, în România. În declaraţiile iresponsabile pe care politicienii români le-au făcut - în goana lor oarbă după Putere - atât în ţară, cât şi în străinătate. În lipsa lor de acţiune în interesul naţional, de demnitate şi ură a unora (din opoziţie) faţă de alţii (vremelnic, la Putere). Ţara nici nu a mai contat. Tot ce a contat a fost să se bălăcărească, să insiste pe atacul la instituţiile importante ale statului, în cazul Codului Penal, să includă modificări prin care să-i salveze „de puşcărie" pe unii mahări politici. Când însă (apropo de demnitate) unii înalţi oficiali ungari, „în cap" cu premierul Viktor Orban, au făcut declaraţii profund ofensatoare la adresa statului român, amestecându-se în probleme interne ale ţării, doar liberalul Puiu Haşoti a propus, la acea vreme, adoptarea unei declaraţii a Parlamentului român. Declaraţie de care, până la urmă, s-a ales praful!
Concluzia? Una singură: de lipsa de demnitate naţională, de supuşenia şi slugărnicia noastră, principalii profitori sunt străinii. Se pare, însă, că, de la o vreme, românii nu mai acceptă să asiste neputincioşi la cum „le fuge pământul (ţara) de sub picioare." Poate (nutrim speranţa!) şi noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, va încerca să „corecteze" evenimentele nefericite de până acum! Iar faptul că, potrivit însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Dean
Thompson, „SUA vor continua să colaboreze cu România pentru a garanta protejarea, consolidarea şi păstrarea ideilor şi instituţiilor democraţiei, libertăţii şi egalităţii, nu doar acum, ci pentru generaţiile viitoare", constituie o garanţie suplimentară în acest sens! Să dea, Domnul!
