Religie şi... ştiinţă

Distribuie pe:

„CREDINŢA CREŞTINĂ dovedeşte că SUFERINŢA are un rost, că este cea mai înaltă «şcoală» de cunoaştere. Fără suferinţă, omul poate evita toată existenţa şi poate face abstracţie de semeni. Suferinţa este imperativul care îl presează pe fiecare om să ia act de existenţa semenilor săi, să-i accepte, să se deschidă şi, de fapt, să se sacrifice pentru ei. SUFERINŢA este modul total, modul suprem de recunoaştere, cel mai bun şi cel mai pedagogic mijloc de formare şi de împlinire a omului pe pământ. SUFERINŢA ESTE PEDAGOGIA DIVINĂ a maturizării şi împlinirii, NU în absenţa, ci în prezenţa şi asistenţa lui Dumnezeu".

***

„ÎNŢELESUL SUFERINŢEI şi realitatea iubirii lui Dumnezeu se pot descoperi însă dacă ajungem să realizăm că iubirea, ca esenţă a fiinţei, este o comuniune în tăcere. Adâncimea, totalitatea şi supremul iubirii nu le dă cuvântul, ci TĂCEREA. Marile acte ale fiinţei, primele şi ultimele adevăruri şi lucruri ale ei sunt acte ale tăcerii. Prin urmare, trebuie să învăţăm că tăcerea lui Dumnezeu faţă de suferinţa umană nu este absenţă, ci iubire, compasiune şi LUCRARE ÎN TĂCERE".

***

„LUMEA ÎŞI ARE ORIGINEA ÎN DUMNEZEU, ca RAŢIUNE ABSOLUTĂ şi creator din nimic al întregii existenţe. Originea lumii este deci paradoxală, ambiguă: pe de o parte se găseşte în nimic, în nefiinţă, iar pe de altă parte se găseşte în voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, care nu este nimic ci este totul! Aşadar fiinţa creaturii se constituie dintru început în condiţia paradoxală, în balansul nefiinţă-fiinţă, nonexistenţă-existenţă, fixare-devenire. Întrucât provine din nefiinţă, creatura poartă pe de o parte la sine nefiinţa, ea «nu poate sări peste umbra ei». Pecetea «nefiinţei» este imprimată indelebil (din naştere, nu poate fi şters, uitat), în ea; oricât ar deveni întru fiinţă, nu va putea trece graniţa dintre relativ şi absolut, dintre creat şi necreat".

Dr. GHEORGHE REMETE (1954 - ), preot, profesor universitar, doctor în teologie, îndrumător la Şcoala Doctorală, scriitor bisericesc, poet, născut în comuna Poiana Sibiului, jud. Sibiu. Absolvent al Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, şi licenţiat al Facultăţii de Teologie din Bucureşti în anul 1978. Şi-a susţinut Doctoratul în Teologie, specialitatea Teologie Dogmatică Ortodoxă, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. În anul 1980 a primit o bursă de specialitate în Germania Federală din partea Bisericii Evanghelice a Facultăţii de Teologie Evanghelică din München. În perioada 1992-1994 este profesor titular la Seminarul Teologic Ortodox din Alba Iulia. Devine lector asociat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia în perioada 1992-1994, iar şase ani mai târziu, conferenţiar la „Disciplina dogmatică fundamentală", profesor titular, şi în 2003, profesor titular la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Cât priveşte activitatea ştiinţifică şi de cercetare, enumerăm: 25 de studii, 3 traduceri, 16 articole, 23 de conferinţe, mai multe cărţi, printre care: „Dogmatica Ortodoxă", pentru seminariile Teologice, „Sfintele Taine în contextul dialogului ortodox-luteran", „Cunoaşterea prin tăcere", „Contribuţii la studiul istoriei bisericeşti Universale", „Perspective noi în teologia sacramentală luterană", „Suferinţa omului şi iubirea lui Dumnezeu" ş.a.

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu