Unul dintre cele mai cunoscute animale-erou este Stubby, un câine care a „servit" în armata Statelor Unite în Primul Război Mondial. A fost unul dintre cei mai decoraţi „soldaţi" americani după marele război, fiind şi avansat la gradul de sergent. Povestea lui este fascinantă. Era un câine vagabond. A fost descoperit în iulie 1917 de soldaţii din regimentul 102 infanterie, în timp ce le urmărea cu interes antrenamentele. Deşi iniţial a fost alungat, câinele se întorcea mereu pentru a-i urmări şi, în cele din urmă, a fost chiar adoptat de caporalul Robert Conroy. Devenise preferatul ofiţerilor şi a fost „înrolat" în regiment. Ajuns în Franţa, noul „soldat" canin a intrat în focul războiului. S-a distins printr-un curaj ieşit din comun. A participat la 17 bătălii, dar şi în epuizantul război de tranşee, specific Primului Război Mondial, în special pe frontul de vest. Stubby a salvat viaţa întregului regiment la Chemin de Dames. Toţi soldaţii dormeau în tranşee, când germanii au împrăştiat în linişte gazul ucigaş. Stubby însă a simţit la timp gazul şi a parcurs în viteză toată lungimea tranşeului, lătrând şi muşcând de haine soldaţii până când aceştia şi-au pus masca de gaze şi au plecat la loc sigur. Pentru această „faptă de arme", Stubby a primit primul său grad militar, „soldat clasa întâi". Prezenţa câinelui era vitală pentru viaţa soldaţilor din tranşee, el fiind singurul care sesiza la timp gazele. Totodată, Stubby s-a remarcat prin găsirea răniţilor, parcurgând uneori terenul dintre tranşee, prin foc inamic pentru a salva vieţi. A participat inclusiv la marea bătălie de la Seicheprey, de pe 20 aprilie 1918, sau în ofensiva brutală de la Saint-Michel, Aisne-Marne şi Champagne-Marne. A fost rănit de două ori. Stubby era şi expert în a demasca spionajul german. Era aproape imposibil să te strecori în apropierea unui tranşeu în care se afla Stubby.
