Motto „- Ce este Zen? e întrebat un maestru al acestei căi.
- E viaţa de toate zilele, răspunde el."
(Mircea Cărtărescu, „Zen" - Jurnal - 2004-2010)
Sub semnul evenimentului ce ţine de viaţa noastră de toate zilele, a avut loc, la Târgu-Mureş, în prezenţa unui numeros auditoriu, format din elevi, studenţi, profesori, critici literari, lectori, persoane din mass-media, soţia scriitorului, poeta Ioana Nicolaie, lansarea de carte a poetului, prozatorului, eseistului, criticului literar, publicistului, prof. univ. la Literele bucureştene, Mircea Cărtărescu, „Solenoid", carte apărută la Editura Humanitas, Bucureşti, spre finalul anului 2015.
Eveniment prezidat de către profesorii universitari Iulian Boldea şi Alexandru Cistelecan, lansarea cărţii în Aula Magna a Universităţii „Petru Maior" din Târgu-Mureş, din data de 11 februarie 2016, ora 17, a debutat prin înmânarea unei distincţii scriitorului de către viceprimarul Claudiu Maior, vizibil emoţionat, dar bucuros că Târgu-Mureşul l-a primit pe reputatul scriitor cu o sală arhiplină, neîncăpătoare pentru numeroasele persoane dornice de literatură, de cultură.
O scurtă expunere critică a profesorului universitar Iulian Boldea a avut darul de a introduce auditoriul în opera scriitorului Mircea Cărtărescu, de a reaminti câteva dintre coordonatele scrisului cărtărescian. Încadrarea scriitorului în curentul posmodern, onirismul, vizionarismul care se regăseşte în cele mai importante dintre operele sale, au fost trăsături de bază asupra cărora s-a axat discursul decanului Facultăţii de Litere.
Profesorul Alexandru Cistelecan, apoi, a apelat la binecunoscutele-i, de către studenţii şi lectorii săi, sintagme critice, prin care îl încadra, într-un limbaj metaforic, pe scriitorul Mircea Cărtărescu între marii scriitori ai lumii. Publicat în peste 22 de limbi, scriitorul Mircea Cărtărescu a fost nominalizat de mai multe ori, în ultimii ani, la Premiul Nobel pentru Literatură.
Dar, după spusele scriitorului, nu a fost interesat niciodată să câştige Premiul Nobel, nu a aspirat să-l câştige. Simpla participare, ca nominalizat, este cea mai mare recunoaştere pe care şi-o poate dori un scriitor. Este măsura valorii sale. Cum sorţii depind de votul membrilor comisiei, care, în materie de literatură, poate fi, din multe puncte de vedere, interpretabil, participarea, ca nominalizat, te clasează între cei Aleşi (formularea îmi aparţine).
Scriitorul şi-a început expunerea prin exprimarea bucuriei de a se afla în Târgu-Mureş, într-un climat multicultural, multietnic atât de primitor, a adresat mulţumirile sale Universităţii „Petru Maior" din Târgu-Mureş, rectorului Călin Enăchescu, profesorilor Iulian Boldea şi Alexandru Cistelecan, cel din urmă un vechi prieten.
Plecând de la descifrarea titlului, solenoid, scriitorul a explicat de ce subiectul cărţii nu are o legătură directă cu titlul, intrând în detaliile de geneză ale cărţii. Procesul de scriere i s-a părut scriitorului foarte asemănător cu procesul gestaţiei, scrierea unei cărţi presupune integrarea în universul cărţii, trăirea în atmosfera cărţii însăşi, ca în interiorul unei iubiri. Scriitorul, scriind, îşi iubeşte cu aviditate cartea şi iubeşte să o scrie.
Aspecte formale, de scriere pe caiete studenţeşti, scrisul dintr-un imbold interior, scrisul care vine de la sine, fără ca scriitorul să îşi dea seama că, astfel, începe o nouă carte, sunt elemente pe care scriitorul le-a amintit în expunerea sa.
Elemente care, pe unii dintre cititorii şi criticii „Solenoidului" lui Mircea Cărtărescu, i-au făcut să exclame că aceasta este cea mai bună dintre cărţile scriitorului, sub raport estetic, al universului ideatic, că ea a fost citită cu sufletul la gură, rapid, în ciuda mărimii sale (837 de pagini), au fost alte aspecte care au fost explicate de scriitor. Este o carte a durerii, dar şi a iubirii, a spus Mircea Cărtărescu.
Trăirea în interiorul cărţii este asemănătoare trăirii unei iubiri. Zâmbind, a răspuns indirect la întrebările anterioare ale altor lectori, de ce cărţile lui Mircea Cărtărescu sunt atât de lungi: pentru că scriitorul doreşte să prelungească această trăire, să o ducă cât mai departe, în timp. Să îşi prelungească starea interioară de beatitudine, prin scrierea cărţii. Scriitorul trăieşte în şi prin carte. Ducându-şi în acelaşi timp existenţa.
Regăsindu-l pe Mircea Cărtărescu, scriitorul, în întregime, în faţa lectorilor avizi de cultură, mi-am dat seama că este scriitorul pe care îl citisem, îl audiasem în diverse emisiuni radiofonice sau îl privisem în emisiuni televizate, că este scriitorul pe care îl cunoşteam în datele esenţiale ale operei sale. Discursul său a fost acelaşi, de o efervescenţă sclipitoare.
Foamei de cultură, de literatura lui Mircea Cărtărescu, exprimată prin întrebările venite din public, scriitorul le răspunde cu o bucurie interioară, dezvăluindu-şi universul interior. Întrebărilor experţilor în domeniul literaturii, scriitorul le răspunde cu teoretizări.
Lansarea de carte s-a încheiat cu o sesiune de autografe prelungă, la care au fost aliniate toate generaţiile de cititori: cei în vârstă, maturii şi tinerii. Cu avântul datorat tinereţii, elevii şi studenţii, tinerii au participat într-un număr extrem de mare, au fost cei dintâi. Prezenţa masivă a demonstrat, încă o dată, succesul de care se bucură scriitorul în rândul tuturor categoriilor de cititori.
Sperăm şi noi, românii, la un Premiu Nobel pentru Literatură.
