Dreptatea şi omenia te fac un tată bun

Distribuie pe:

Un împărat foarte puternic, care a trăit acum multe secole, şi-a chemat fiica la căpătâi pentru că simţea cum i se apropie sfârşitul. Toţi slujitorii erau de faţă, în semn de devotament faţă de stăpânul lor. Împăratul se tânguia amarnic: „Vai, fiica mea. Nu am nimic de preţ ca să îţi dăruiesc. Acum că îmi văd sfârşitul aproape, realizez cât de puţin valorează banii. Sclavii câştigaţi din războaie, miile de supuşi linguşitori, hainele de porfiră şi mătase, coroana de aur, jilţul împărătesc şi toate celelalte bijuterii, ospeţele îmbelşugate, grădinile nesfârşit de întinse ale palatului. Ce îţi voi lăsa eu ţie, iubita mea fiică?"

Plină de înţelepciune, fata a spus: „Tată, tu cu ce pleci acum? Vreau să-mi laşi ceva ce să pot lua cu mine când vei părăsi această lume." Atunci împăratul, după câteva momente de meditaţie, i-a răspuns: „Plec cu credinţa nezdruncinată că dreptatea şi omenia te fac un împărat bun, nu războaiele câştigate, nici întinderea imperiului tău." „Tată, mergi împăcat", îi răspunse fata. „Voi conduce acest imperiu cu dreptate şi omenie, păstrând credinţa fermă că doar astfel voi deveni o împărăteasă bună. Iată, aceasta este adevărata moştenire pe care mi-o dai."

Lasă un comentariu