Fundaţia Mihai Eminescu Trust şi TransylvaNet au organizat, în sala mare a Primăriei Sighişoara, o dezbatere publică, având ca temă cetatea medievală, sub aspectul protejării şi reparaţiilor necesare. Cele două ONG-uri au venit în întâmpinarea locuitorilor Sighişoarei cu o serie de întrebări privind resursele bugetare suplimentare generate de noul Cod Fiscal la bugetul local, începând din 1 ianuarie 2016, prin schimbarea sistemului de impozitare a proprietarilor, persoane fizice, care ar putea fi direcţionate către finanţarea reabilitării şi consolidării clădirilor de patrimoniu.
O altă întrebare viza amânarea sau, din contră, aplicarea procedurii de impozitare suplimentară a proprietăţilor lăsate în paragină sau cât de ferme ar trebui să fie autorităţile cu proprietarii clădirilor degradate şi neîngrijite. S-au propus şi posibile alternative pentru încurajarea întreţinerii corespunzătoare a proprietăţilor trecute pe lista monumentelor istorice, şi anume cum putem încuraja proprietarii să protejeze şi să repare clădirile de patrimoniu şi să descurajeze delăsarea şi nepăsarea sau care să fie raportul optim dintre stimulente şi amenzi.
Dezbaterea publică a reunit locuitori şi factori locali de răspundere (autorităţi, instituţii de cultură, ONG-uri, arhitecţi, iar în urma ei se va întocmi un „Ghid de bune practici", care să cuprindă propuneri concretizate într-un abecedar al paşilor de urmat într-un astfel de sit înscris pe lista UNESCO.
S-a desprins ideea că, acolo unde clădirile au rămas în paragină, proprietarii să suporte coerciţia delăsării prin instituirea unor amenzi succesive, care să crească de la an la an, ori să fie dispusă demolarea a ceea ce s-a construit fără autorizaţie. Demnă de luat în seamă este şi propunerea încheierii unor parteneriate public-private, care să înlesnească accesarea de fonduri nerambursabile pentru reabilitarea, realizarea lucrărilor de conservare şi restaurare a clădirilor istorice şi de patrimoniu. Diferenţierea între construcţiilor noi care nu au valoare de monument istoric, dar care sunt în zona protejată. Din păcate, apar intervenţii pe clădiri de monument istoric sau cu amplasamentul în zonă protejată, cum ar fi supraetajarea, modificarea de acoperiş, amplasarea de reclame publicitare, folosirea unor materiale noi, care nu se integrează arhitectural, posibil executate fără avizul Comisiei de Monumente Istorice.
În cazul acestor situaţii, autorităţile locale trebuie să ia măsurile corespunzătoare ducând până la demolarea acestor lucrări şi revenirea la starea iniţială. Amendarea proprietarului nu soluţionează problema, dar este necesară aplicarea amenzii ca măsură suplimentară. Nu rareori se pune acuta problemă a lipsei de fonduri. După unii, implementarea parteneriatului public-privat şi accesarea de fonduri reprezintă soluţia potrivită pentru a finanţa costurile de reabilitare. O altă propunere viza impozitarea clădirilor de patrimoniu din ansamblurile şi siturile monument istoric, care adăpostesc funcţiuni generatoare de venit.
Potrivit viceprimarului Ionel Gavrilă, în Sighişoara, problemele sunt de altă natură, iar prezenţa mai mult decât necesară a unui arhitect-şef ar simplifica un noian de alte demersuri. Deşi în decurs de un an, au fost organizate patru examene pentru ocuparea acestui important post nu l-a ocupat nimeni, fiind vorba şi de salariu neatractiv la responsabilitatea covârşitoare de administrare a unui sit istoric înscris pe lista UNESCO. După el, nu se poate vorbi de cofinanţări sau de hotărâri de Consiliu Local, pe seama taxelor şi impozitelor locale, acest lucru fiind exclus pe anul în curs, întrucât bugetul local nu are cuprinsă o asemenea sumă, iar pe seama atâtor prăbuşiri de ziduri şi pereţi de case consideră că aprobările pentru diferite lucrări se tergiversează, unele dosare sunt date prin convenţie la Târgu-Mureş, arătând spre arhitectul-şef Şipos, şi nici acum nu au venit înapoi.
Cineva întreba, dacă ar trebui stimulată prin politica de impozitare anumite funcţiuni în detrimentul altora? Se poate face ceva, luând exemplu promovarea unor meşteşuguri din secolele trecute, ce s-ar putea dezvolta. În principal, este vorba de artă, de produse meşteşugăreşti diversificate şi autentice, în care expunerea ceramicii, ţesăturilor, paleta largă de cusături, produsele din lemn şi pielărie, meşteşugul prelucrării sticlei, bijuteriilor, organizarea unei expoziţii permanente cu exponate din alte oraşe înscrise pe lista UNESCO, printr-o colaborare consultativă şi constructivă ar revitaliza turismul. De asemenea, o problemă nevralgică
ce-şi aşteaptă rezolvarea este stoparea intrării în cetate cu autoturismele, mai ales că este votată de consilierii locali o hotărâre privind regulamentul de parcare, acces trafic auto în cetatea medievală, încă din 2010, dar, din păcate, nici acum, în 2016, nu este respectat.
Există o zonă pietonală care funcţionează impecabil în altă parte din lume, dar nu la noi, ceea ce însemnă că accesul auto este complet restrâns, exceptând chestiunile de utilităţi, cu aplicabilitate şi la Sighişoara, dacă se vrea. Ar putea influenţa scăderea obezităţii în rândul copiilor ce urcă pe jos la şcolile din cetate. În atare condiţii de precaritate a cetăţii, traficul nu trebuie restricţionat, ci în totalitate eliminat. Să locuieşti într-o cetate medievală este un privilegiu, puţină mişcare pentru orice locuitor al cetăţii ajută la întreţinerea unui organism sănătos. În unele oraşe din occident, există licenţe de funcţionare a unor societăţi comerciale bine documentate şi limitate, în clădirile situate în situri istorice. Sighişoara nu duce lipsă de evenimente culturale, numai că multe nu corespund cu spiritul oraşului, în care „se sărbătoreşte serbarea", nu arta prin artă. S-a vorbit despre zona pietonală care, datorită denivelărilor, este o adevărată capcană pentru cei care se află în vizită în cetate.
Comisia de experţi, (pretenţios titlu) constituită în cadrul acestei dezbateri urmează să întocmească un raport sinteză, cu propunerile şi sugestiile venite din partea cetăţenilor.
