„Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne…"

Distribuie pe:

Trăim într-o lume plină de paradoxuri. Avem oameni deştepţi, capabili să ne condusă ţara, în timp ce în parlament, prin tertipuri electorale, au ajuns şi indivizi ciudaţi, să nu le spun nebuni de legat. Fenomen posibil, atâta timp cât nu se cere, înainte de a-şi depune candidatura, o anumită evaluare psihiatrică din partea unor specialişti, care să emită un certificat de sănătate mintală candidatului respectiv. Pentru cadrele didactice, pentru militari, ceferişti etc., este prevăzut prin lege o testare psihologică, şi atunci te întrebi, de ce pentru senatori şi deputaţi nu se impune un asemenea test?

Alt paradox greu de înţeles: suntem bogaţi şi săraci în acelaşi timp. Avem resurse naturale imense, iar dacă uzinele şi complexele agroindustriale au fost distruse la comanda celor care îşi doreau în România a piaţă sigură de desfacere, ne-au mai rămas, totuşi, satele părăsite de tinerii fără o perspectivă sigură de încropire a unei afaceri pe terenul agricol moştenit de la moşi şi strămoşi, scos la vânzare pentru o pereche de blugi/ hectar. Mai avem o bogăţie nevalorificată, agroturismul, patrimoniul cultural şi tradiţional.

Ce se mai aude de ANTREC? Trebuia să vină prinţul Charles, al Marii Britanii, şi să ne spună: „Românilor, staţi pe un munte de bani la voi, în Transilvania, şi veniţi servitori, la noi…" „Săracă, Românie, bogată", vorba poetului Grigore Vieru.

Amintesc de un alt paradox, despre o realitate din şcolile gimnaziale din mediul rural, unde din programa şcolară s-a scos disciplina de agricultură şi s-au desfiinţat loturile şcolare, acaparate de primari. Nu-i de mirare că tinerii noştri visează să devină „academicieni" şi confundă mohorul cu porumbul, iar purcelul cu crocodilul.

Poate cel mai strigător la cer paradox este cel legat de accesarea fondurilor europene. Politicienii, autorităţile centrale, se plâng că am pierdut miliarde de euro, subvenţii neaccesate din fondurile europene, dar nici să-i pici cu ceară fierbinte, nu amintesc de sistemul birocratic, impus de o birocraţie stufoasă, coruptă până în măduva oaselor. Cetăţenii români, indiferent de vârstă, au primit cu bucurie vestea aderării României la Uniunea Europeană, cu speranţa că vor fi ajutaţi să pornească o afacere pe cont propriu, cu sprijin comunitar.

S-au organizat cursuri de calificare în toate domeniile agricole, dar şi în servicii către populaţie. Vreau să amintesc doar din domeniul apiculturii, unde cunosc mai bine realitatea. În fiecare an, la Asociaţia Crescătorilor de Albine din Mureş, se înscriu la cursul de calificare şi-l absolvă între 80-100 de cursanţi, dornici să practice apicultura prin accesarea fondurilor europene, prin Măsura 141. Oamenii au absolvit cursul, au investit în dotarea cu inputurile necesare practicării acestei nobile îndeletniciri, şi-au întocmit proiecte stufoase, considerate eligibile, dar când să intre la plată li s-a spus: „Proiectul dumneavoastră este eligibil, dar nu mai avem fonduri, încercaţi la anul." Foarte puţini tineri s-au bucurat de 7.500 de euro, subvenţii pentru acest domeniu. În curând se va lansa Submăsura 6.1 şi 6.3, vor fi bani, se aşteaptă proiecte şi cereri de finanţare. Chiar dacă condiţiile de accesare nu sunt imposibil de îndeplinit, intervine reţinerea că, după ce ai investit în proiect, în cofinanţare, să te trezeşti că banii s-au terminat, sau că au fost accesaţi de camarila politică. Se pun speranţe în Guvernul tehnocrat, condus de un prim-ministru curat şi înţelept. Din păcate, timpul de un an nu-i suficient pentru a vindeca o boală atât de gravă, cum este birocraţia şi corupţia, mai ales că ciocoflendării politruci din Senat îl muşcă şi-l umilesc cu atâta ură, încât, te întrebi: „Oare mai rezistă omul acesta, un an de zile la guvernare…?"

Doamne, cât de actual este Eminescu, în Scrisoarea III-a, când spune: „Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i împarţi în două cete, în smintiţi şi în mişei…"!

Lasă un comentariu