„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de-aş avea şi darul proorociei şi toate tainele le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată".
(I Corinteni 13, 1-8).
***
„Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum este timpul ca voi să lepădaţi toate acestea: mânia, întărâtarea, răutatea, blasfemia, cuvântul neruşinat din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre cunoaştere se reînnoieşte după chipul Celui ce l-a zidit". (Coloseni 3, 3-10).
***
„Nu plătiţi nimănui răul cu răul! Îngrijiţi-vă de cele bune în faţa tuturor oamenilor! Dacă-i cu putinţă, pe cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! NU vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci daţi-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti. Dimpotrivă, dacă duşmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea; căci, făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu binele biruieşte-l".
PAVEL APOSTOLUL (5-67 d. Hr.) scriitor, gânditor, apostol, născut în Tarsul Ciliciei din Asia Mică şi mort la Roma.
Este, probabil, cel mai influent misionar creştin timpuriu. Este cunoscut, de asemenea, ca „Sfântul Pavel" şi „Saul din Tars". Scrierile sale (Epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influenţa asupra gândirii creştine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creştinismului, în răspândirea Evangheliei prin comunităţile creştine timpurii din Imperiul Roman. Născut din părinţi evrei de stare bună. Oraşul Tars avea şcoli vestite, la care a învăţat bine limba greacă, pe care a cunoscut-o mai bine decât ceilalţi Apostoli. De la părinţii săi, avea dreptul de cetăţean roman. Ambele calităţi au avut mare importanţă în cele trei călătorii misionare de propovăduire a cuvântului Mântuitorului Hristos. De foarte tânăr a mers la Ierusalim, spre a se instrui în Legea mozaică, la vestitul învăţat rabin Gamaliel. Saul, în urma învăţăturii primite, vine la Ierusalim, unde persecută pe creştini. El participă la uciderea Sf. Ştefan cu pietre, pustieşte Biserica din Ierusalim, intră în casele creştinilor şi, târând pe bărbaţi şi femei, îi ducea în temniţă (Fapte 8,3; 22, 4). După împrăştierea comunităţii din Ierusalim, Saul voia s-o desfiinţeze pe cea din Damasc. În drum spre Damasc, în amiaza mare, într-o lumină mare, i s-a arătat Iisus Hristos, zicându-i: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?" Iar el a zis: „Cine eşti Doamne?" Şi Domnul a zis: „Eu sunt Iisus, pe care tu îl prigoneşti." (Fapte 9, 4-5). Aşa s-a convertit la creştinism, devenind din aprig prigonitor al creştinismului unul din cei mai mari apărători ai lui. După Sfântul Evanghelist Ioan, el este cel mai însemnat scriitor, gânditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa misionară printre neamuri, el a eliberat creştinismul de servitutea Legii mozaice şi a asigurat propovăduirea lui universală. Îl sărbătorim în ziua de 29 iunie a fiecărui an, împreună cu bunul său prieten Petru.
„1001 CUGETĂRI"
