Doamna Nien Cheng era o văduvă care trăia cu fiica ei în Shanghai în timpul revoluţiei culturale din China comunistă. Într-o zi a anului 1966, soldaţii din Garda Roşie au venit după doamna Cheng şi au dus-o la un interviu. Ea nu s-a mai întors niciodată acasă şi nu şi-a mai văzut niciodată fiica. Bărbaţii care au interogat-o au scuipat-o, au numit-o „spioană mizerabilă" şi i-au cerut să recunoască faptul că era o agentă a inamicului. În tot acest timp, doamna Cheng nu a încetat să repete în tăcere, pentru sine însăşi, psalmul nr. 23. Ea nu făcuse nimănui vreun rău. „Mărturiseşte!" - urlau la ea schingiuitorii ei. Doamna Cheng şi-a ridicat capul şi a spus cu voce tare şi stăpânită: „Nu sunt vinovată! Nu am nimic de mărturisit!" Înţelegând că nu va ceda, bărbaţii i-au pus cătuşele, au dus-o să fie fotografiată, i-au luat amprentele şi apoi au închis-o într-un penitenciar numit „Casa de detenţie nr. 1". Ea nu şi-a imaginat niciodată că putea să existe un loc atât de murdar. Pânzele de păianjen atârnau peste tot de pe tavanul de care era agăţată într-un cablu o lampă pe care gardienii rareori o stingeau. Şi patul era plin de mizerie slinoasă, şi totuşi, acesta avea să-i fie căminul ei timp de şase ani şi jumătate. Zilele s-au lungit devenind săptămâni. Se părea că lumea a uitat de ea. Dorea să-şi vadă fiica sau să audă un mesaj oricât de scurt de la ea, dar nu a primit nici un fel de veşti. Disperată, tânjea după o dovadă că Dumnezeu îi va purta în continuare de grijă. Şi dintr-o dată a văzut. Păianjenul fusese acolo tot timpul, dar ea nu-l observase până în ziua aceea. Neînsemnata creatură trăia în aceleaşi condiţii oribile pe care le suporta şi ea, însă păianjenul îşi ţesea pânza fir cu fir. Creatura avea o treabă de făcut şi îşi îndeplinea sarcina cu încredere neclintită. Doamna Cheng a crezut că Dumnezeu a trimis păianjenul ca să o încurajeze. Aşa cum s-a exprimat ea, „mi-a fost arătat un miracol al vieţii!" Prinzând curaj, ea nu şi-a mai pierdut niciodată cumpătul şi în 1973 Guvernul a repus-o în libertate. Fiica ei a murit în revoluţie, dar mulţumită păianjenului dat în dar de Dumnezeu, doamna Cheng nu şi-a pierdut credinţa.
