O deosebită impresie a făcut lansarea cărţii Jurnal de călătorie - Un ţăran român în America, prin editura LitArt, într-un loc, ar zice unii, atipic pentru o astfel de activitate editorială, fiind vorba de Biserica Ortodoxă din satul Agrişteu, unde slujeşte, cu devoţiune şi iubire de Dumnezeu, părintele paroh Ionică Pop.
Cartea prezentată este scrisă de părintele Basilius V.B., nimeni altul decât Vasile Bota - cel care semnează volumul, omul şi prietenul, căruia colegii de breaslă de la cotidianul Cuvântul liber îi cunosc aplecarea spre scris, om al condeiului şi încă unul cu nerv, bine acordat în realitatea cotidiană, cel care de-a lungul a peste trei decenii şi-a desfăşurat, pe lângă activitatea parohială de preot, cea de jurnalist. Desigur, bucuria scrierii unei cărţi concretizată în lansarea ei este prilej de reflecţie dar şi de plăcută împlinire, mai ales că despre carte s-a vorbit în termeni elogioşi. Impresionantă a fost şi prezenţa credincioşilor, cei care, îndemnaţi de o lăuntrică chemare rânduită doar unora, iau cu dreaptă şi osârdie credinţă drumul acestui sătuc aşezat pe o margine de Târnavă Mică, unde, în iubire şi credinţă, îl caută pe Dumnezeu. După sfânta Liturghie, a vorbit părintele Mihai Hăbălău, cuprins de emoţie, spunând că, în peregrinările întreprinse, şi nu puţine în astă lume trecătoare, a fost invitat să slujească în foarte multe biserici, doar că, în momentul când a păşit în sfânta biserică din Agrişteu, locul de închinare şi rugăciune al atâtor credincioşi, a simţit ceva deosebit, lucru care nu i s-a mai întâmplat în alte locuri.
Aşa cum spunea părintele Ionică, ziua de duminică după sfânta slujbă a fost dedicată unor evenimente culturale: lansarea jurnalului de călătorie Un ţăran român în America, scris de părintele Vasile Bota, şi vernisajul expoziţiei de icoane al profesoarei Emilia Manole, punând în cuminţenia, inspiraţia şi sfinţenia chipului astral al Maicii Domnului clipele de linişte, de apropiere de sacru, imortalizând efemerul trecerii noastre proiectat într-o imagine aurită plină de lumină.
Cartea părintelui Vasile Bota, potrivit părintelui Ionică, s-ar putea spune că nu ar avea tentă religioasă, şi că nu ar trebui să fie lansată într-un spaţiu sacru. Şi totuşi, dacă citim jurnalul părintelui Vasile Bota, grija acestuia este îndreptată spre fiul lui, cu ani în urmă stabilit în America, pornind în acea călătorie despre care vorbeşte în carte, pentru a fi de faţă la în-creştinarea nepoţilor. O bucurie şi, totodată, o satisfacţie apariţia acestui jurnal dedicat celor patru nepoţi; Andrei, Nicolae, Mihai şi Gabriel. Autorul, în titlul dat cărţii, foloseşte sintagma „ţăran, dar unul şcolit" întrucât părintele Vasile Bota, ca pregătire, are la bază Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu" din Bucureşti, iar în paralel a frecventat, la Universitatea din Bucureşti, cursurile de literatură comparată susţinute de prof. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga şi cursuri de teoria şi practica presei, deţinând funcţii de răspundere în domeniul agriculturii, împlinindu-şi marea chemare în a urma Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, devenind preot, învrednicindu-l Dumnezeu cu această misiune, mai bine de 25 de ani de preoţie, în paralel făcându-şi meseria de redactor la ziarul Cuvântul liber din Târgu-Mureş. Cei care îi sunt aproape îl ştiu distins agronom, pasionat de stupărit, pomicultură şi agricultură, în prezent este preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România - filiala Mureş. Despre carte a vorbit Adrian A. Giurgea - consilier editorial, afirmând: „A fost o onoare şi o emoţie momentul în care domnul Bota a venit înspre editură cu întrebarea dacă află sprijinul necesar tipăririi cărţii, având girul necondiţionat al celor din editură. Cartea de faţă este o scriitură jurnalistică de ţinută, concisă, clară, vorbind despre o lume nouă, despre dorul unor generaţii plecate spre alte îndepărtate meleaguri, respectiv America, dar totodată vorbind despre ţara lui, despre dragostea ce-l leagă de pământul natal, deşirând acel fir de poveste în care America, socotită cândva pământul făgăduinţei, i s-a părut că nu-i aparţine, dorind acel sejur cât mai grabnic întrerupt şi revenirea la obârşia lui. Se simte o oarecare revoltă a scriitorului, a jurnalistului, a părintelui Vasile Bota, o revoltă care este estompată atunci când priveşte înapoi, spre ţara din care a plecat, desigur spre Lumea Nouă - America, o ţară pe care, dintr-o dorinţă de neputinţă şi răzvrătire, parcă ar vrea s-o lase în urmă, după zece-cincisprezece zile pe plaiuri străine, îl prinde dorul de pământul lui natal, de ţara Târnavelor sale".
Cartea cuprinde câteva instantanee fotografice, care îi accentuează dorul de ţară. În peregrinările lui, autorul ajunge în vizită la NASA, face plimbări pe malul Oceanului Atlantic, vizitează Grădina zoologică, Muzeul satului din Rhode Island, Biserica Ortodoxă Rusă din Boston, Spitalul din Providence, purtând, probabil, în buzunaru-i de la piept, talisman, fotografia cu stupina din Bahnea, via din Bahnea, locuri care îi accentuează dorul de casă, dorind la un moment dat ca nepoţii săi să revină pe aceste plaiuri binecuvântate. Notele de călătorie ale scriitorului cu siguranţă vor fi urmate de o carte jurnal, în care sunt inserate amintirile unei vieţi trecute pe răbojul anilor. Despre carte a vorbit, în termeni elogioşi, Mihai Hăbălău - preot misionar pe lângă Protopopiatul Târgu-Mureş, caracterizând-o drept o carte - oglindă, în care cititorul îl va avea în faţă pe cel ce a scris-o, un om care, în trecerea lui, şi-a lăsat amprenta scrisului în mii de apariţii jurnalistice de excepţie.
Dr. ing. Mihai Tomşa, caracterizându-l pe autor drept „cel mai bun inginer dintre preoţi şi cel mai bun preot dintre ingineri, a constatat, de asemenea, că, prin această carte, Vasile Bota, este şi un bun scriitor" - o carte de călătorie, o carte de vacanţă, dând scrisului autenticitatea necosmetizată a vieţii americane, realitatea aşa cum este ea. Impresionantă este redarea sentimentului creştinesc, faptul că, duminica, toţi americanii frecventează biserica şi, cel mai important, după slujbă credincioşii nu se risipesc plecând spre casele lor, ci, dimpotrivă, sub imboldul rugăciunii, mai zăbovesc în biserică, uneori la o agapă unde discuţiile sunt prilej de cunoaştere, de prietenie, de sfaturi utile, chiar de ajutor, uneori, pentru cei încercaţi de necazuri. Vorbire se face şi despre educaţia patriotică a cetăţeanului american, de la fragedă pruncie. Imnul statului american este pe buzele tuturor, ca şi rugăciunea comună, lucru care ar trebui să dea de gândit celor care fac educaţie, cultură, şi se îngrijesc de viitorul de mâine al copiilor români. Cu siguranţă, prietenul nostru Vasile Bota nu şi-a spus ultimul cuvânt în lumea scrisului, iar după cum i s-au epuizat cărţile de primă ediţie, drumul spre consacrare ca scriitor îi este deschis, rămâne doar timpul să adeverească aşteptările cititorilor în care sufletul acestui mare român să-şi descătuşeze energia spre noi apariţii de carte. Autorul şi-a epuizat repede stocul de carte, dând autografe celor ce şi-au arătat dorinţa de a-i parcurge jurnalul acelui drum făcut în America zilelor noastre.
