Orice s-ar spune şi oricât ar cârcoti unii, adevărul este că guvernanţii noştri găsesc, până la urmă, soluţii la probleme dintre cele mai complicate, conform zicalei strămoşeşti: „Facem cumva să fie bine, că niciodată n-o fost să nu fie cumva".
De exemplu, CNADNR nu se apucă, nici în acest an, de construit vreo autostradă, iar de reparat, va cârpi ceva, pe ici pe colo (după ce specialiştii vor întocmi, desigur, ample studii de fezabilitate), însă românii să fie liniştiţi: cu ajutorul unei şmecherii electronice, telefonul mobil îi va „bipui" în timp util, avertizându-i că urmează o groapă în asfalt, în apă sau în aer, aşa că pot, hodiniţi, să utilizeze căile de transport terestru, naval şi aerian. La rândul său, ministrul Achimaş de la Sănătate ne-a comunicat să facem bine să ne mai spălăm pe mâini, din când în când, şi să
nu-l mai stresăm cu bacteria ucigaşă, că, oricum, sistemul sanitar e cu mult peste ce merităm. Şi cu legea salarizării unitare a bugetarilor rămâne ca-n tren: ministreasa de resort ne-a informat, încă de la începuturile mandatului, că se poate lucra şi pe doi lei, bine mersi. Veşti bune şi dinspre agricultură: nu se ştie ce va fi cu subvenţiile, în schimb, kurtos-ul şi cârnaţii de Pleşcoi sunt cu un picior în Europa. Pe întinsul patriei, multe şcoli au perdele în loc de uşi, iar elevii bat kilometri întregi prin noroaie, să nu rateze clinchetul vesel al clopoţelului, dar ministrul Curaj le dă o veste bună: în curând, nu vor mai învăţa latina, care nu numai că este o limbă decedată, dar vehiculează şi nişte minciuni strigătoare la cer, ca de exemplu că „in patria nostra multae silvae sunt", ceea ce nu mai corespunde realităţii din zona montană şi colinară, de unde pădurile, tăiate şi rindeluite, s-au mutat în patria celor de la Holzindustrie Schweighofer. În fine, toate problemele de pe tărâmul justiţiei fiind rezolvate, dna Prună luptă acum să facă dreptate în zona pragului electoral, să-l coboare sub 5%, ca să poată toate partiduleţele, din cartier şi din scara blocului, să intre, democratic, în Parlament.
…Însă, nici ministrul Achimaş, nici colegii săi, Prună şi Curaj, nu se pot compara cu ministrul Bostan de la Comunicaţii. Dânsul a descoperit autostrăzi unde nici cu gândul nu gândeai, adică pe internet. Spre deosebire de autostrăzile de pe pământ (care ori nu există, ori sunt stricate), cele de pe internet merg strună, te poţi da pe ele cu viteză maximă: „În ţara noastră avem o infrastructură bună, de comunicaţii, una din cele mai bune viteze de internet din lume. Deci putem spune că aici avem autostrăzi. Continuăm cu autostrăzile şi vom duce reţele de nouă generaţie de bandă largă în acest an în peste 780 de sate din România", a decis dl Bostan, scoţând de la naftalină un proiect mai vechi şi de anvergură, intitulat chiar „Internet la sate". Aşa că, dacă Dumnezeu ajută şi nu plouă pe internet, începând din toamnă, sătenii, chiar şi cei din localităţile neelectrificate (vreo două mii şi ceva, conform datelor oficiale) vor putea naviga, liniştiţi, cu turmele, pe autostrăzile din generaţia de bandă largă a dlui Bostan.
Ideea ministrului - emanată în cadrul unei recente dezbateri pe tema diasporei româneşti - a emoţionat-o profund pe doamna Sandra Pralong, consilier prezidenţial în domeniu. Gâtuită de emoţie, dna Sandra s-a arătat „încântată de iniţiativa domnilor miniştri, în primul rând, internet în sate", ba chiar a venit cu noi propuneri: „Poate că punem camere de luat vederi în faţa obiectivelor în fiecare sat, pentru ca românii din străinătate să îşi vadă găina care trece prin faţa bisericii. Nu vă daţi seama ce ataşament ar crea această legătură extraordinară", a exclamat dânsa, abia stăpânindu-şi lacrimile.
…Ba ne dăm, cum să nu ne dăm seama? Ataşamentul românului faţă de găină nu-i de ieri, de azi, el a creat legături extraordinare încă din cele mai vechi timpuri, iar când o mai şi vezi, „live" pe brava ouătoare cotcodăcind, mândră, prin faţa bisericii, te-apucă aşa… o jale, mai rău ca-n melodia populară „Mi-e tare dor de casa cu cerdac".
Dar câte alte şi alte aspecte din mediul rural contemporan nu mai poţi vedea pe camerele de luat vederi: săli de sport transformate în hambare, în care-şi adăpostesc primarii grânele, răposaţi întru Domnul, aburcaţi în tractor şi hurducaţi prin gropi şi tină până la cimitir, bolnavi căraţi cu roaba la spital, pe drumuri desfundate, latrine mizerabile în curţile şcolilor şi alte obiective ce stau mărturie ataşamentului milenar al cetăţenilor faţă de plaiul mioritic.
Supărată că au ironizat-o unii din pricina ideii cu găina pe internet, dna Pralong s-a simţit datoare să precizeze că a fost greşit înţeleasă şi scoasă (cu găină cu tot) din context: „Mesajul pe care vroiam să-l transmit era despre legătura sentimentală a românilor cu locurile natale… Era ceva spus cu multă dragoste de oameni şi sat…".
…Păi, chiar asta subliniam şi noi: că guvernanţii de azi fac totul ca să atingem cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres, cum se spunea pe vremea când autostrăzile de pe internet erau doar un vis, pe care, iată, dl Bostan e pe cale să-l realizeze.
Totuşi, până când românii din străinătate n-o să vadă (pe autostrada de pe internet) şi vaca trecând prin faţa şcolii, porcul prin faţa crâşmei şi câinele pe la postul de poliţie, „legătura sentimentală a românilor cu locurile natale" nu va fi pe deplin completă, vie şi grăitoare!
