„În fiecare partid există informatori ai fostei Securităţi, pe care eu îi cunosc". (V. Măgureanu, fost şef al S.R.I)
Când aud vorbindu-se despre S.R.I., instituţia menită prin lege să suprime ameninţările la adresa securităţii naţionale, mă gândesc în primul rând la protecţia pe care ar trebui să ne-o ofere ca să trăim, într-o ţară prosperă material şi spiritual, în linişte familială şi fără teama că ne este pusă în pericol însăşi dăinuirea fiinţei naţionale. Din nefericire, cu toate asigurările derivate din legile în vigoare, realitatea faptică mă obligă să constat că gradul de insecuritate în mentalul populaţiei este din ce în ce mai ridicat. Că legile sunt călcate în picioare tocmai de cei îndrituiţi să le apere! Că asistăm la un meci de fotbal decis nu pe teren, ci în culise! Că psihozele paranoice „dezvoltate" în Media au o ţintă precisă! Că se urmăreşte deliberat a induce în exterior ideea că suntem un popor primitiv, care ar merita pur şi simplu să fie cât mai repede şters de pe harta Europei şi înlocuit, bineînţeles, cu alogeni „civilizaţi"! Că la „modă" sunt de fapt trădarea, spionajul, minciuna, hoţia, parvenirea, neruşinarea, batjocura, necredinţa, desfrâul, goana după bani, uciderea (şi a pruncilor, nenăscuţi şi născuţi), trufia etc. Şi, de aceea, mă întreb unde vom ajunge oare ca ţară în perspectivă, când văd că amploarea războiului antiromânesc zdruncină atât de grav moralul naţiunii, iar S.R.I. ne arată tot mai mult că nu precupeţeşte niciun efort ca să evite complicitatea, anarhia, într-o Românie în care nimeni nu se poate prevala de siguranţa lui ! Să vedem însă, mai exact, din ce cauze trăim în nesiguranţă şi la ce efecte se va ajunge:
• Niciun preşedinte nu mai poate rămâne liniştit, dacă a fost posibil ca un preşedinte (E. Constantinescu) să se declare el însuşi „învins de Structuri " şi până la urmă să îi piară „cheful" să mai candideze pentru un al doilea mandat prezidenţial;
• Niciun prim-ministru nu va mai putea să facă apologia autorităţii sale în actul guvernării, dacă a fost posibil ca V. Ponta, chiar pe timpul exercitării funcţiei de şef al Guvernului, să fie denigrat prin nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie şi să se victimizeze în faţa presiunilor pe care le face S.R.I. asupra sa;
• Niciun parlamentar nu se va mai putea prevala de integritatea absolută a conştiinţei sale în opera de legiferare, în faţa unor forţe obstrucţioniste şi constrângătoare în luarea de decizii, dacă a fost posibil ca un fost preşedinte (Băsescu) să sugereze altui preşedinte (Iohannis) că are în faţă un S.R.I. incontrolabil (ceea ce a întărit supoziţia presei că S.R.I., scăpat fiind de sub controlul Comisiei parlamentare de supraveghere, singur se plasează de fapt în afara legii), dacă un deputat (S. Ghiţă) a avut interdicţie de la un procuror al D.N.A. să participe la lucrările Parlamentului (ca nu cumva să îl contacteze pe timpul când este cercetat pe prim-ministrul Ponta), precum şi dacă Senatul a putut fi somat tot de un procuror al D.N.A. că poate fi posibil de… infracţiune. Precizez că declaraţia preşedintelui Băsescu a fost: „România are două servicii… foarte puternice şi practic nu sunt controlate";
• Niciun magistrat nu mai poate aplica cu intransigenţă forţa Dreptului, dacă a fost posibil ca asupra a trei judecători de la Î.C.C.J. să se facă presiuni din partea S.R.I. pentru că au pledat în favoarea suspendării preşedintelui Băsescu, dacă un alt judecător de la C.C.R. (T. Greblă) a fost pus în situaţia să părăsească instituţia fiind acuzat că a vândut nişte capre, iar unui procuror (Iacobescu) i s-a luat „dosarul Bercea Mondialul" fără explicaţii;
• Niciun ofiţer al Armatei nu mai poate fi sigur că poate să-şi execute pe deplin fidelitatea faţă de ţară, dacă a fost posibil ca un şef al M.St.M. (M. Chelaru) să demisioneze la presiunea unor „colegi";
• Niciun ziarist nu mai poate trece cu vederea cât de riscantă îi este menirea rostirii adevărului, dacă a fost posibil ca un ziarist de investigaţii (I. Costinaş de la ziarul „Timişoara") să fie găsit mort, în condiţii suspecte, după ce realizase câteva anchete incomode;
• Niciun profesor nu mai poate invoca fără teamă libertatea de exprimare, dacă a fost posibil ca marii noştri dascăli naţionali (Eminescu, Iorga etc) să fie etichetaţi ca antisemiţi, marginalizaţi (ca savantul G. Buzatu) şi tracasaţi în justiţie pentru că adevărul istoric exprimat nu a fost pe placul unor cercuri evreieşti (ca profesorul universitar sibian C. Lupu);
• Niciun ierarh, preot sau mirean nu îşi va mai putea manifesta nestingherit credinţa deplină sau intenţia de a propune spre canonizare duhovnici cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, dacă a fost posibil ca preşedintele Iohannis să promulge o lege antiromânească, antinaţională, care aduce atingere gravă libertăţii de conştiinţă religioasă în ce priveşte Cultul Sfinţilor Închisorilor şi al Marilor Duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Naţionale (A. Papacioc, J. Pârvu, I. Cleopa, A. Boca, D. Stăniloae etc);
• Niciun ofiţer al S.R.I. nu se mai poate prevala de profesionalism ca să se opună aplicării unor hotărâri interne ilegale, dacă a fost posibil ca un ofiţer al S.R.I. (I. Dedu) să fie dat afară, iar un altul să fie sacrificat „la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin" (conform lt.-col. N. Ulieru din S.R.I) deoarece l-a „deranjat" pe M.R. Ungureanu (agent al C.I.A. şi Mossad, cum susţine Presa)…
Oare s-ar mai schimba cu ceva imaginea S.R.I., care şi-ar dori să ne ţină pe toţi în captivitate electronică, dacă ne-ar explica, prin Raportul său către Parlament, cum de se poate ca, încălcând propriul statut, să vină „la pas" cu D.N.A. în întâmpinarea intenţiei preşedintelui Iohannis de a submina instituţiile Guvenului şi Parlamentului? Poate am afla şi noi dacă, în ce priveşte semnificaţia spionajului, ar exista anumite conexiuni defavorabile României referitoare la „serviciile deosebite" pentru care preşedintele Iohannis a fost decorat cu înalte distincţii de Germania şi cum s-ar explica faptul că M.R. Ungureanu (şef al S.I.E.) este… „cetăţean de onoare" al statului Israel! Interesant ar fi să ştim şi ce fel de consecinţe (în transmiterea secretului de stat) au fost asupra României prin faptul că şeful serviciului de spionaj - I. Talpeş - a dezvăluit F.B.I. identitatea agenţilor români din S.U.A., precum şi dacă acţiunile şi finanţările U.D.M.R. şi F.D.G.R. sunt conforme cu legile României!
Convins că suntem din nou victimele unei istorii potrivnice, învinşi la „masa verde" de nişte şmecheri planetari lipsiţi de scrupule, îmi rezerv dreptul să consider că poporul român se află într-o eroare de percepţie cu privire la adevăraţii conducători: pentru că nu românii deţin funcţiile-cheie în stat, după 1989, ci minoritarii de etnie evreiască. Iar partidele politice, de faţadă, sunt manevrate de S.R.I. (încă din 1989, ministrul de Interne G.V. Voiculescu a declarat că a pus de-o parte vreo 3.000 de dosare ale unor persoane cu carieră „explozivă" în politică).
În zadar ne pierdem aşadar vremea, în certuri inutile, aruncând vina dezastrului naţional pe umerii lui X sau Y din politica naţională! Aceştia sunt, ei înşişi, nişte biete „victime colaterale"! Se vor prăbuşi, cât mai „ştiinţific", într-o lume dezumanizată şi desacralizată… Să ne mai lase deci analiştii vânduţi când vor să ne vâre pe gât broscuţa că românii get-beget s-ar face vinovaţi de toate relele de pe pământ! Căci este
într-adevăr o formă avansată de ipocrizie, ca să nu îi zic altcumva, să te faci a nu înţelege că starea noastră de robie în care am ajuns se datorează anticreştinismului feroce al Mafiei masonice, la care rezonează şi „unealta" S.R.I., în „marşul globalizant" al obsesiei Ocultei de a domina întreaga lume prin maleficul ei Antihrist. Fericiţi vor fi însă ortodocşii care au ochi şi văd, au urechi şi aud, întărindu-se în credinţă pentru ziua urgiei… Căci securitatea lor duhovnicească este asigurată de puterile de Sus ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de Sfânta Cruce… Amin!
