Denigrarea unui părinte în faţa copilului, motiv de pierdere a custodiei

Distribuie pe:

Din 25 februarie 2016, părintele care a pierdut la divorţ custodia copilului în favoarea celuilalt părinte mai are o cale de recuperare, în sensul că legea recunoaşte starea de „alienare parentală" ca formă de abuz emoţional server asupra copilului.

Alienarea parentală constă în „activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de unul dintre părinţi".

Măsura a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 144, din 25 februarie a.c., sub formă de protocol privind recunoaşterea alienării parentale, încheiat între Institutul de Psihologie Judiciară, în calitate de furnizor de formare profesională complementară în domeniul expertizei psihologice judiciare, şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună.

Alienarea parentală poate fi înţeleasă şi ca interferenţă negativă în dezvoltarea relaţiilor specifice părinte-copil, a relaţiilor de ataşament reciproc ale unui copil cu părintele său, provocată de oricare dintre părinţi, de bunici sau de oricare altă persoană care locuieşte în mod permanent cu copilul, cu scopul înstrăinării copilului de părintele său (numit părinte ţintă sau părinte alienat), pentru a împiedica construirea şi menţinerea relaţiilor specifice părinte-copil.

Printre acţiunile incluse în practica de alienare parentală se numără desfăşurarea unor campanii de denigrare a modului în care părintele ţintă îşi exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti; împiedicarea în orice mod şi cu orice pretext a exercitării autorităţii părinteşti, precum şi menţinerii, construirii şi dezvoltării relaţiei de ataşament reciproc între părinte şi copil; obstrucţionarea contactului dintre copil şi părintele alienat (părintele ţintă); împiedicarea exercitării dreptului legal la familie şi la relaţii de familie; restricţionarea deliberată a accesului părintelui alienat (părintelui ţintă) în timp util la informaţii personale relevante cu privire la copil, inclusiv la informaţiile legate de activitatea şcolară şi extraşcolară; deplasarea copilului în alte localităţi sau de modificare a adresei de domiciliu; depunerea unor plângeri în scop de şicană împotriva unui părinte, împotriva membrilor familiei acestuia sau împotriva bunicilor sau altor persoane din anturajul părintelui alienat, pentru a îngreuna, împiedica sau periclita prezenţa lor în viaţa copilului; schimbarea fără justificare a reşedinţei copilului într-un loc îndepărtat, cu scopul de a face dificilă interacţiunea copilului cu celălalt părinte, cu familia acestuia sau cu bunicii; schimbarea unităţii de învăţământ sau a medicului de familie a copilului fără acordul părintelui ţintă.

 

Lasă un comentariu