Luând pulsul zilei dedicate dăruirii de mărţişoare celor dragi nouă, adică mamelor, soţiilor, iubitelor, bunicuţelor, mătuşilor, colegelor de birou, trebuie să-i amintim şi pe băieţii de şcoală. Ei au ţinut să ofere colegelor de clasă sau profesoarelor acest simbol al purităţii, care are puterea de a descreţii frunţi, de a lumina feţe, de a aduce în sufletele celor dragi sentimentul respectului, iubirii şi preţuirii.
Unele restaurante şi-au pliat meniul sub o formă festivă, având programate zile în care doar ele însele „genul sexului frumos" să se răsfeţe cu muzică şi antren, cu gândul, probabil, tot la noi - bieţi bărbaţi - ce le vom duce dorul, ştiind că, până la urmă, tot noi vom fi aceia care avem chemarea de a le ostoi inimile.
La Sighişoara, ca de fiecare dată, pe o parte de trotuar din centrul oraşului, a apărut o împestriţeală de mese confecţionate din stinghii negiluite, unde vânzătoarele de ocazie îşi etalau şnururile colorate, mărţişoarele, de la trifoiaşi în patru foi, inimioare, hornari, potcoave înargintate sau iniţiala unor nume, pe lângă o pită şi-un borcan de zacuscă.
Cei de la primărie şi-au încasat chiria pe metru pătrat de spaţiu public drămuit comercianţilor, după care s-au făcut nevăzuţi. Deşi s-au obligat, pentru acest an, să confecţioneze ei înşişi acele standuri pentru expunere, n-au făcut nimic, mulţumindu-se cu ce şi-a încropit fiecare.
