Din cele mai reuşite evenimente culturale ale oraşului…

Distribuie pe:

Am fost impresionată şi de mulţimea din cetate de săptămâna trecută, şi de calitatea expoziţiei, dar mă tem că directorul muzeului târgumureşean, despre care am aflat că deşi este candidat independent la Primărie (deci nu din partea UDMR), îşi pierde încet-încet modestia cu care eram obişnuită, pe măsură ce se apropie alegerile electorale. Sper să fie doar o impresie. Mâine este o altă expoziţie tot în cadrul Muzeului, la Palatul Culturii, despre Sinagogi. Săptămâna trecută am văzut şi am pus prima dată în viaţă mâna pe o armă adevărată, şi nu doar eu, la Muzeul din cetate. Era mult mai uşoară o puşcă decât mă aşteptam, recunosc. Reţin din impresionanta expoziţie transferată de la Muzeul Bruckhental din Sibiu, că „în anul 1575 erau atestate în inventarul turnurilor Sibiului următoarele bresle ce deţineau fiecare câte un turn, fierarii, săgetarii, pieptănarii şi săbierii. Turnul fierarilor era dotat cu următoarele arme, un tun falconete simplu, calibru mic, 15 archebuze, 12 puşti de mână, 7 butoaie cu pulbere, 9 halebarde, o platoşă şi şase armuri. Săgetarii şi pieptănarii aveau următorul inventar în turn, două archebuze, două mici de jumătate, două scurte, două puşti de mână, trei butoaie cu pulbere şi o platoşă. Turnul săbierilor era cel mai sărac, având doar două archebuze şi probabil că el s-a desfiinţat mai târziu." Eu am văzut astfel de arme doar în filme. Joia trecută a fost din nou mureşeanul devenit parizian, Vizi Francisc, în concert, este o sărbătoare de fiecare dată când este invitat unul din cei mai mari pianişti ai zilelor noastre…din lume, aici, de data aceasta cu Mozart. De când era elev la Liceul de Artă din Târgu-Mureş a fost considerat…un adevărat fenomen. Reţin dintr-un interviu pe care l-am realizat cu el, nişte frânturi aş zice… fantastice. „Veritabila mulţumire mi-o dă încercarea de a mă apropia, tot mai intim, de sufletul muzicii". Absolvent al Liceului de Muzică de aici, pianist de mare talent şi forţă, vizibile încă din copilărie, Feri a obţinut o bursă de studii în Franţa, cariera sa solistică evoluând spectaculos. Deşi foarte tânăr, a făcut turnee în aproape toată lumea. Cel mai strălucit(or) îl interpretează pe Beethoven, dar şi Brahms, recent, Mozart. „Acele unui ceasornic, în mişcarea lor, trec prin aceleaşi repere ale cadranului, ajutându-ne să fim conştienţi de ceea ce numim trecerea timpului, şi care, de fapt, reprezintă în fiecare moment o sumă de fenomene, realităţi spaţio-temporale distincte, variabile şi în extensiune la infinit, cum se afirmă şi în buddhism, nici o fracţiune de secundă nu se confundă cu alta, căci dacă s-ar întâmpla, tot universul ar rămâne încremenit pentru totdeauna. Nefăcând nici noi abstracţie de la aceste mecanisme, sunt convins că cele mai neînsemnate acte, ruperea unui fir de iarbă, aruncarea unei pietricele, căderea unei frunze, notele muzicale inexpresive, dincolo de cauzele şi efectele imediate şi pământeşti, au o mult mai subtilă şi îndepărtată rezonanţă în univers, mi-aş explica astfel, în afara bucuriei şi plăcerii deosebite de a-i regăsi pe cei de acasă, nevoia de a mă întoarce periodic în acest punct de plecare, România, conservând astfel complicitatea relaţiei trecut-prezent-viitor, atât de necesară echilibrului, liniştii sufleteşti. Memoria m-a păzit să nu uit de unde plecasem, obiectivitatea să înţeleg şi să măsor unde mă aflu, idealurile atrăgându-mă să fiu ocupat de a fi în continuă devenire, modelare." Fragment din cartea „Colivia de vise" pentru care Vizi Francisc mi-a trimis aceste rânduri special de la Paris, unde trăieşte de 20 de ani, de când a plecat. Am avut parte de o delectare culturală şi din partea Universităţii de Artă Teatrală, care la Porţile deschise a prezentat în după-amiaza de miercuri fragmente foarte… patriotice din Fănuş Neagu şi din Oamenii Cavernelor, coordonate de Nicolae Cristache şi Radu Olăreanu, cu studenţi foarte talentaţi. Voi reveni cu date mai concrete de la evenimentele care au loc acolo până la sfârşitul săptămânii.

Lasă un comentariu