Prin sângele lui, iertarea păcatelor

Distribuie pe:

Era doar un adolescent când a înţeles ce înseamnă empatia şi generozitatea. James-Harrison, un australian de 78 de ani, avea 14 ani când a trăit una dintre cele mai traumatizante experienţe din viaţă. I-a fost extirpat un plămân, operaţie în cadrul căreia a avut nevoie de 13 litri de sânge.

Marcat de faptul că parte din reuşita operaţiei s-a datorat donatorilor anonimi, a hotărât să devină el însuşi donator de sânge. Cunoscut drept „omul cu braţul de aur”, a donat sânge aproape în fiecare săptămână, timp de 60 de ani. La scurt timp după cea a devenit donator, medicii l-au solicitat pentru a colabora la dezvoltarea unui vaccin împotriva bolii hemolitice a nou-născuţilor (vaccin numit Anti-D), dat fiind faptul că el este unul dintre cei 50 de australieni al căror sânge conţine anticorpii capabili să lupte împotriva acestei boli. Deşi este obişnuit să facă acest lucru prin care a salvat mai bine de 2 milioane de bebeluşi – potrivit serviciului Crucii Roşii Australiene –, nu este deloc uşor pentru el; nu suporta durerea şi nici să vadă acul sau sângele. Cu toate acestea, nu lipseşte niciodată de la „întâlnirea” din cabinetul medical, conştient de nevoile care există, fie pentru cazurile nou-născuţilor, fie pentru altele. Harrison este considerat erou naţional şi a primit numeroase premii. Problema este că, peste 2 ani, nu v-a mai putea dona sânge, şi cineva v-a trebui să-i ia locul, în acelaşi fel, dezinteresat şi altruist. Medicii nu au înţeles nici până la ora actuală de ce Harrison are acest tip de sânge „ciudat”, rar întâlnit.

Pentru ei, o posibilă explicaţie poate fi transfuzia pe care a primit-o în cadrul operaţiei de la 14 ani, pentru cei salvaţi, un fericit „aşa a fost să fie”, prin care mărinimia s-a împletit perfect cu sacrificiul pentru a întâmpina nevoia. Pentru toţi, o viaţă salvată transformată într-una salvatoare.

Lasă un comentariu