Iulia Pop, studenta din anul doi a Universităţii de Artă Teatrală, clasa Monica Ristea, a fost revelaţia „Porţilor deschise", duminică după-amiaza, în „Domnişoara Iulia" din tragicul destin şi text al lui Strindberg. După valoarea studenţilor şi montărilor, se vede şi cea a profesorilor! Deşi am văzut-o şi sâmbătă în „Visul unei nopţi de vară", profesoara explicând studenţilor că este Anul Shakespeare, de aceea programul a continuat cu „Macbeth" şi fragmente din acelaşi autor, m-am gândit că e o studentă frumoasă şi atât, toţi studenţii fiind foarte buni. Momentul a fost deschis cu unul de încălzire, mişcare şi improvizaţie, coordonat de Elena Purea, iar fragmentul din „Visul" a fost unul foarte dansant şi muzical! Dar Iulia Pop m-a cucerit duminică în examenul de la regie coordonat de Marius Oltean, în „Domnişoara Iulia". Nici nu ştiam la ce merg, nu am văzut programul, dar am recunoscut fragmentul în care îi spune criminalului, din cauza căruia se şi sinucide, că, dacă a fost în stare să omoare pasărea din colivie, deja a ucis-o pe ea însăşi. Cel mai bun program al „Porţilor deschise" de la UAT a fost cel prezentat sâmbătă şi duminică după-amiaza. Mi-a atras atenţia faptul că Iulia Pop a fixat ochii cuiva din auditoriu (sincer nu ştiu dacă absolut întâmplător, ai mei) şi a monologat cu lacrimi în ochi minute în şir fără a-şi muta privirea în altă direcţie. Rar am văzut un asemenea moment. Cunosc acest text de când mă pregăteam eu însămi să dau la teatru, a mai fost jucat la „Studio" în urmă cu 20 de ani, recent am văzut o variantă cinematografică destul de dezamăgitoare. Dar Universitatea se situează, la ora actuală, incontestabil, peste toate celelalte la care am fost studentă, respectiv la cele cu acelaşi profil din aproape toată ţara. Nu ştiam că instituţia s-a ridicat atât de mult în aceşti ani. Ca şi profesorii şi studenţii. Nu ştiam că Monica Ristea este o atât de bună profesoară, sincer, deşi am lucrat cu ea în trecut pentru admitere, având motive de recunoştinţă după mai bine de două decenii! Iulia Pop nu este doar un manechin, din pozele pe care le-am descoperit împrietenindu-mă cu ea pe FB, descoperind că este model profesionist, chiar şi cântăreaţă, prezentatoare de modă, model foto, dar şi soţie, şi mamă. Însă rolul pe care l-a jucat în „Domnişoara Iulia" a fost cu adevărat cutremurător, reuşind să(-mi) producă reală emoţie. Ar merita ca acest text, cu această interpretare, să fie jucat la scena „Studio" şi chiar a Teatrului Naţional, nu doar ca un examen de regie. Felicitări, încă odată, studenţilor şi cadrelor didactice de la Universitate, pentru acest minunat week-end şi, de fapt, pentru întreaga săptămână trecută! Aşteptăm cu interes următoarele premiere şi evenimente, care probabil vor fi multe, fiindcă celebrează o importantă aniversare anul acesta, de la înfiinţarea ei!
