Se povesteşte că un om avea un câine, iar acesta avea grijă de casa şi de grădina lui. După un timp, câinele a îmbătrânit, iar stăpânul a gândit astfel: „Pentru ce să-l mai ţin?" Şi a decis să-l înece. Stăpânul a luat câinele cu el pe o luntre, i-a legat de gât o piatră grea şi a vâslit până la mijlocul râului. În acest timp, câinele stătea lângă el privindu-şi îndelung stăpânul, ca şi cum ar fi înţeles ce urma să se întâmple.
În mijlocul râului, omul a aruncat câinele cu piatra legată de gât în râu, însă de la mişcarea bruscă luntrea s-a răsturnat, iar el a ajuns în apă. Hainele omului, care erau grele, s-au udat, iar omul a început să se ducă la fund. Câinele, a cărui frânghie cu care era legat s-a rupt, s-a aruncat să îşi ajute stăpânul, în cele din urmă reuşind să ajungă cu el până la mal. Omul şi-a luat câinele acasă şi a avut grijă de el până la moarte.
Bine că mi-am amintit!…
S-a decis soarta câinilor care latră?
