„Iisus a zis: Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine decât să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă. Eu sunt păstorul cel bun. păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe oile mele și ale mele mă cunosc pe mine. Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oile Mele. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul meu și va fi o turmă și un păstor". (Evanghelia după IOAN - cap. 10).
***
„Și le-a zis IISUS: Încă puțină vreme lumina este cu voi. Umblați cât aveți lumină ca să nu vă cuprindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Eu, lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea". (IOAN - cap. 12).
***
„Eu sunt vița cea adevărată, și tatăl meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unul pe altul, precum și Eu v-am iubit pe voi. Dacă păziți poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea, după cum și eu am rămas în poruncile Tatălui meu și rămân întru iubirea lui". (IOAN - cap. 15).
Apostolul și Evanghelistul IOAN (? - 100), fiul lui Zevedeu și frate cu Iacob, pescar și el. Tatăl său era pescar din Betsaida Galileii care era om înstărit, căci vedem că avea lucrători cu plată. Amândoi frați au o anumită instrucție. Ioan face parte din grupul celor trei apostoli mai apropiați ai Mântuitorului și la rugăciunea din grădina Ghețimani. IOAN era acel ucenic care stătea cu capul pe pieptul Mântuitorului la CINA CEA DE TAINĂ. Amândoi frați erau numiți „fiii tunetului" din pricina faptului că erau uneori exclusiviști și pripiți. Iisus îi încredințează lui Ioan pe mama sa, înainte de a muri, iar acesta o ia la el acasă. Ucenicul pe care-l iubea Iisus a fost Ioan. După Învierea Domnului, aleargă la mormânt cu Petru, vede mormântul gol și crede de atunci în învierea Lui. Ioan îl recunoaște după o nouă minune în care le umple din nou plasele cu pește ucenicilor. Este prezent la Templu în ceasul al 9-lea, al rugăciunii împreună cu Petru și tot împreună sunt trimiși de către Apostoli în Samaria în misiune apostolică. Rămâne în cetatea sfântă până la izbucnirea războiului iudaic, provocat de împilarea romană și apoi pleacă spre Efes, din Asia Mică. El conduce Biserica de aici cu o autoritate excepțională, precum mărturisesc ucenicii săi: Ignațiu de Antiohia, Policarp al Smirnei și Papia de Ierapole, fiind cunoscut sub numelede IOAN PRESBITERUL sau simplu PĂSTORUL. Este exilat de împăratul Domițian (81-96) în Insula Patmos, unde compune APOCALIPSA și se reîntoarce la Efes după moartea acestuia, trăind până la adânci bătrâneți. Moare de moarte naturală în jurul anului 100.
„1001 CUGETĂRI"
