Trebuie să prezentăm aici faptul că înființarea primului orfelinat românesc ortodox în Sibiu, în 1916, este un moment deosebit de important în ceea ce privește implicarea Bisericii în acte de caritate. Urmând pilda înălțătoare a religiei creștine, care se bazează pe cea mai largă iubire a aproapelui, și socotind că omul nu este numai o ființă care în mijlocul celorlalte viețuitoare nu urmărește decât un rost cât mai îmbelșugat în viață, Biserica a înțeles și s-a pătruns de adevărul că ființa umană, cu conștiința superioară pe care o poseda, are menirea și datoria să fie de ajutor și altor semeni ai săi, mai ales celor slabi și neputincioși, celor neajutorați și nesprijiniți, celor săraci și părăsiți.
Noua instituție filantropică a fost pusă de inițiatorii ei sub scutul Bisericii, deoarece prin însăși natura ei Biserica este chemată în prima linie a da mână de ajutor celor nenorociți, a zvânta lacrimile orfanilor și văduvelor, și a-i lua sub părinteasca sa ocrotire; pe de altă parte, prin organizarea ei, Biserica este mai lesne în stare a afla unde într-adevăr este lipsă de ajutor, prin organele ei poate mai ușor aduna în jurul său, întocmai ca o mamă bună, pe copilașii rămași fără tată și fără sprijin, și, aflându-se în strânsă legătură cu școala, le poate da mai bine acestora creșterea trebuincioasă și-i poate face cu timpul membri folositori ai societății omenești. Și autoritatea bisericească solicitată își înțelese imediat însemnătatea situației, ce-și cerea dezlegarea cu atâta stăruință, și fără amânare și luă măsurile necesare pentru întruparea instituției atât de reclamate de împrejurări. Încă în cursul sărbătorilor Nașterii și ale Botezului Domnului - și cum se puteau cinsti mai bine aceste sărbători - Consistoriul arhidiecezan hotărî înființarea unui orfelinat pe seama copiilor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă sau ajunși incapabili de muncă și de câștig, și spre acest scop decretă deschiderea unei colecte pentru adunarea fondurilor necesare.
„E vorba de un orfelinat românesc și creștinesc", zice neuitatul Arhiepiscop și Mitropolit Ioan Mețianu, în apelul său către preoțime, unul din cele din urmă acte ale vieții sale, - "ce Consistorul nostru plenar a decretat să înființăm și susținem aici în Sibiu, și încă cu posibilă grabă. Orfanii după cei căzuți în război ridică mâinile lor nevinovate către Tatăl cel ceresc și reclamă ajutor. Cine le va putea da creștere, hrană, îmbrăcăminte, dacă nu Biserica, și prin ea totalitatea fiilor ei rămași în viață, cu puțină avere și cu dare de mână? Cine îi va putea ocroti mai ales pe aceia care au rămas câte 4-5-6 sub grija unei mame văduvite, slăbită trupește și istovită de durere, - dacă nu noi, cei ce suntem datori să fim milostivi și cu îndurare față de cei nenorociți și în dureri? - Iată deci, onorată preoțime, un nou teren, ce ni se deschide de a face binele, de a ocroti și milui pe toți cei ce azi au pierdut pentru Tron și patrie pe părintele lor iubit" (Andrei Bârseanu, Orfelinatele noastre, în Transilvania, nr. 1-6, 1916, p. 4-5).
Menționăm aici faptul că și protopopiatul ortodox al Reghinului și-a adus contribuția sa la întemeierea acestui orfelinat. Protopopul Vasile Duma convoacă conferințe preoțești și învățătorești din protopopiatul Reghinului pe 29 februarie/13 martie 1916, la ora 2 p.m. în Reghin pentru a discuta problema orfelinatului, iar în urma acestor discuții s-au făcut donații importante din partea protopopiatului Reghin pentru orfelinat(Arhivele Naționale - Mureș, Fondul Protopopiatului Ortodox Român Reghin, D. 1120/1916, f. 67).
De asemenea, se cer date de copii orfani din zona aceasta pentru orfelinat, pentru a fi trimiși la orfelinat. Preoții din cadrul protopopiatului Reghin întocmesc liste cu copii orfani pe care le înaintează orfelinatului. Cu siguranță că și unii copii orfani din această zonă vor fi fost duși la orfelinatul de la Sibiu pentru a fi crescuți și educați acolo. Se cuvine să mai amintim aici faptul că se trimite circular către oficiile parohiale și protopresbiteriale din Transilvania, prin care se solicită ajutor pentru orfelinatul din Sibiu (1916).
La 23 decembrie 1915, Dionisiu Radu, paroh în Mureș, Cuieșd, înștiințează că „s-au trimis la Casa Consistorială Arhidiecezană în favorul copiilor orfani … cor 14,60.
Donațiunea s-a făcut din partea preotului, învățătorului, biserica și unii dintre poporeni. Obiecte: cojoc, peptar. În favorul văduvelor și orfanilor cor. 16"(Arhivele Naționale - Mureș, Fondul Protopopiatului Ortodox Român Reghin, D. 1120/1916, f. 15).
La 13 martie 1919, se trimite de la Sibiu o adresă protopopului Reghinului, Vasilie Duma, prin care Mitropolia confirmă primirea sumei de 810 coroane 70 fileri colectată în parohiile din tractul Reghinului în favorul orfelinatului din Sibiu(Arhivele Naționale - Mureș, Fondul Protopopiatului Ortodox Român Reghin, D. 1122/1918, f. 23).
Rezultă așadar că, iată, și preoții și credincioșii din zona Reghinului și din împrejurimi și-au adus darul și jertfa lor la realizarea orfelinatului din Sibiu pentru a-și găsi alinare suferințelor cei care au rămas orfani de pe urma primului război mondial și pentru ca aceștia să poată beneficia de creștere și educație moral-creștinească.
Un gest nobil!
