NI SE VÂND CANDIDAȚI! CE FACEM, ÎI CUMPĂRĂM?

Distribuie pe:

Întotdeauna, anul electoral debutează cu resuscitări ideologice, prin reluarea unor teme cu impact psihologic la popor, e drept, la început cu o intensitate mai firavă, accentuându-se odată cu apropierea momentului critic - începutul campaniei electorale.

Temele fac parte din portofoliul celor uitate și neesențiale, ignorate voit de către aleși și reluate din nou, cu dezinvoltură, întrucât acestea, oricând pot fi de actualitate, deoarece este vorba de drepturi subiective (salarii, pensii, șomaj, locuri de muncă etc.).

Aceste teme pot reîncălzi pasiuni politice, întrucât cu subiecte de acest gen se poate manipula foarte ușor electoratul, a cărui imagine iconică este omul-masă.

În prima parte a festinului electoral, apar tacticienii și strategii formațiunilor politice, care, prin metoda „repetiției", încearcă să reimplementeze în conștiința publică a electoratului ideile generoase, pe care, din păcate, nu au putut să le finalizeze în mandatul tocmai încheiat, din cauză (spun ei), ineficienței conexiunilor interpartinice pe teme de interes național. Aceștia promit, cu subiect și predicat, că vor lupta pentru reintroducerea lor pe agenda publică a formațiunii politice, sub rezerva câștigării alegerilor.

Toate aceste demersuri au loc la nivel politic, ignorându-se în totalitate cetățeanul, alegătorul. Pe alegător nu-l întreabă nimeni de nimic. Nici ca număr nu este luat în seamă întrucât, conform legii adoptate, nu contează câți alegători se prezintă la urne pentru ca alegerile să fie valide.

În schimb, politicienii, unii dintre ei, chiar uitați de electorat că mai există prin Parlamentul României, încep să apară pe scena publică, preocupați, vezi Doamne, de abordarea temelor pe care le aminteam la început, ca fiind sensibile pentru electorat, deschizându-se oportunitatea pentru obținerea unui vot psihologic din partea românilor.

Formațiunile politice de stânga, centru sau dreapta, încep, subtil, să vândă în vrac candidați, electoratul, zic ei, având posibilitatea să aleagă. Candidații încep să vândă și ei, la rându-le, iluzii, dând vina pe destin și opoziție.

Alegătorul, odată cu marfa primită, adică iluzia, plătește și t.v.a.-ul, în speță minciuna. Prețul candidatului depinde acum de consistența iluziei livrate electoratului, raportat la dezinteresul alegătorului român față de probleme majore cu care se confruntă. Cu cât dezinteresul alegătorului este mai accentuat, cu atât candidatul iluzoriu are preț mai mare. Într-un proces electoral în care se confruntă preocupările candidatului iluzoriu cu dezinteresul major al alegătorului, ambii fiind actori ai unei strategii ireale, democrația este grav pusă în pericol.

Din timpuri imemorabile există în înțelepciunea populară o parabolă potrivit căreia „a promite este o virtute, a te ține de cuvânt este o prostie". Aceasta este, de fapt, esența discursurilor majorității candidaților ce ni se vând în campaniile electorale.

Mai nou, între formațiunile politice și candidați există un soi de contract de asociere în participațiune. Explicația similitudinii între operțiunea politică și instituția juridică amintită este simplă. Achiziția candidaților se face din piața publică și are un preț (mass-media a relatat pe larg această chestiune a prețului), urmând ca aceștia să fie vânduți electoratului ca oameni politici viabili. Oferta este comună. În schimb, asociatul secundar, candidatul, are o obligație de rezultat față de asociatul principal, adică formațiunea politică, respectiv câștigarea cu orice preț a alegerilor.

Credeam, în naivitatea mea de cetățean ancorat la realitățile vremii, că, paradigma alegerilor din anul acesta s-a schimbat, dat fiind faptul că formațiunile politice beneficiază de o pauză de regenerare politico-ideologică datorată Guvernului tehnocrat. M-am înșelat. Aceiași candidați, aceleași obiceiuri, aceleași promisiuni, care, majoritatea dintre ele, au caracter istoric.

Constat cu regret, că, mai nou, la noi au luat naștere de-a lungul timpului alianțe autoperpetuante între bani și politică. Dat fiind conținutul acestui gen de alianță, care nu are nicio congruență cu democrația, elita politică, care întotdeauna a modelat decizia, niciodată nu a fost trasă la răspundere pentru fiasco-ul economic, social și de ce nu, politic produs.

Pe de altă parte, alianțele de acest gen, întotdeauna au beneficiat de nișe de influență și privilegii sociale: locuințe de serviciu luxoase, pensii speciale, învățământ privat și servicii medicale exclusiviste în străinătate, mașină la scară etc.

Într-un asemenea context politic, economic și social, cred că pericolul cel mai mare este ca procesul electoral din România să se transforme (dacă nu cumva s-a și transformat) dintr-un proces democratic, având la bază valorile democrației autentice, într-un proces mercantil având la bază principiile economiei de piață, adică cererea și oferta.

În concluzie, dacă tot suntem puși în situația de a cumpăra, atunci haideți să facem totuși o investiție și o finanțare creatoare menită să schimbe mentalități, atitudini, obiceiuri, oameni compromiși, dar nu de arta politicii, ci de o gândire mobilată cu deprinderi infracționale dobândite în timpul unei democrații, spun eu, lejere, existente în România.

Lasă un comentariu