… Declarația a făcut-o, la o masă rotundă intitulată „Despre patriotism în Uniunea Europeană", Laurențiu Rebega, europarlamentar independent, vicepreședinte al grupului politic Europa Națiunilor și Libertăților din Parlamentul European. L-am citat, nu pentru că opinia aparține unui europarlamentar, ci pentru că el a analizat majoritatea sondajelor organizate pe această temă în țări ale Uniunii Europene, inclusiv în România. Deci, numai de subiectivism nu poate fi acuzat.
De ce l-am citat? Pentru că, în perioada următoare, regionalizarea și descentralizarea rămân obiective fundamentale și ale partidelor din România. Drept care, pe tema descentralizării au avut loc deja discuții în partidele politice, inclusiv în UDMR. Și, poate că, în primul rând, în UDMR, unde regionalizarea - ca să vizăm doar acest aspect - s-a înscris demult în sfera preocupărilor „vizionarilor" Uniunii. Dar, din cu totul alte considerente decât cele ale guvernanților români ori cele enunțate de Laurențiu Rebega, de cetățenii europeni. Dovada. Cu un prilej, la conferința „Noi regiuni de dezvoltare pentru România", liderul, pe atunci, al UDMR, Marko Bela a evocat în discursul său - „Regiuni în Europa, regiuni în România" - tocmai ceea ce știam demult: că UDMR contestă - acum o face la alți parametri noul lider, Kelemen Hunor - ideea statului național unitar și supralicitează rolul comunităților etnice (în cazul României, al celei maghiare) în contextul Europei, pe care Uniunea o concepe, în viitor, ca o Europă a regiunilor (ca în Evul Mediu n.n.), nu a „statelor naționale". De aici și „grija" lor, a liderilor UDMR, ca sub masca așa-zisei rămâneri în urmă, economic, anumite județe (cu trimitere la Covasna, Harghita și parțial, Mureș) să rămână, administrativ vorbind, sub aceeași „cupolă", pentru a nu afecta componența etnică. A cui? A maghiarilor, omițând că, dacă Mureșul, ca județ - cu populație majoritar românească - s-ar constitui, administrativ, alături de Harghita și Covasna, ar deveni din majoritari, în județ, minoritari în noua regiune. Ca pe vremea de tristă amintire, a Regiunii Autonome Maghiare. La întrebarea retorică: „Spre ce Europă ne îndreptăm, cum va arăta ea din punctul de vedere al coexistenței diferitelor popoare?", Marko Bela eluda, cu bună știință, rolul statelor naționale, aducând în discuție aceleași exemple cu care ne-a obișnuit în ultimii 24 de ani - Tirolul de Sud, regiunile autonome din Spania, Belgia etc., pentru a conchide, în răspunsul său, că: „regula trebuie să fie norma libertății regiunilor, principiul subsidiarității; că într-o astfel de Europă a intrat România, ca o țară multicoloră."
În accepția sa, fiecare stat (deci și România) trebuie să renunțe la o parte din competențele sale și că este foarte important ce competențe ajung la Bruxelles. În opinia liderului UDMR, una dintre componentele de bază ale activității europarlamentarilor UDMR este tocmai susținerea, prin toate mijloacele, a noilor regiuni pentru România. E vorba, în accepția sa, despre descentralizare, văzută ca trecerea competențelor de la centru spre comunitățile independente, în care să nu fie vorba despre o singură limbă, o singură cultură, ci de o componentă multicoloră.
În demersul său, Marko Bela a citat și dintr-un document intern al fostului PCR, din care ar rezulta politica dusă de fostul regim pentru schimbarea configurației etnice a populației din Târgu-Mureș, în favoarea românilor, evident. „De aceea - spunea el - trebuie să ne pregătim conceptul nostru despre noile regiuni. De ce? Întrucât actuala împărțire a fost conturată cu un «compas», regiunile tradiționale fiind disecate de o distribuție regională aleatorie", a precizat Marko Bela, în concepția căruia: „a detașa economicul de tradițiile culturale este o prostie." El s-a întrebat: ce legătură are Miercurea Ciuc cu Alba Iulia, din punct de vedere economic, dar Vrancea cu Constanța, ca să facă parte din aceeași regiune? Niciuna. „Vizionarul" Marko Bela merge însă mai departe: „conform conceptului nostru - mult mai bun și funcțional - regiunile de dezvoltare ar trebui să se transforme în regiuni administrative, conduse chiar de guverne locale", și-a încheiat el discursul apoteotic.
Sigur, Marko Bela a putut propune (și spune) orice. Mult mai greu este însă când va trebui să se pună de acord cu ceilalți actori ai scenei politice. Vorba lui Csutak Istvan, expert în politici regionale: „Reorganizarea regiunilor este o problemă internă care privește doar cetățenii României, sistemul administrativ românesc." Ceea ce denotă că și unii maghiari, precum Csutak, judecă lucrurile la rece, au capul pe umeri, nu în altă parte…
Cât despre Constituție, actualul președinte al UDMR, Kelemen Hunor, susține necesitatea amendării Legii fundamentale: „Să dăm un răspuns ce fel de republică vrem: parlamentară, semiprezidențială sau prezidențială", după care a insistat pe ceea ce „doare" UDMR: „Trebuie luate decizii privind reforma administrativ-teritorială, UDMR susținând că regiunile care ar urma să fie înființate nu trebuie să afecteze actuale județe. Vom insista ca regiunile istorice să facă parte din aceeași regiune de dezvoltare", a mai spus Hunor, adăugând: „o doleanță a UDMR este recunoașterea limbii maghiare în legea fundamentală."
De altfel, solicitările UDMR, făcute azi, prin Kelemen Hunor, sunt - față de cele de ieri, ale lui Marko Bela - un fel de „Aceeași Mărie, cu altă pălărie!" Nici că se putea altfel, câtă vreme Hunor este urmașul lui Bela, sau cum spunea Tõkés László: „Când îl privești pe Kelemen Hunor, îl vezi pe Marko Bela."
Așadar, nimic nou sub… soare!
