Un cunoscut profesor călătorea odată prin țară cu un vizitiu, care era un bețivan înrăit. Șezând lângă el pe capră, încercă să-i deschidă ochii asupra viciului său. Dar vizitiul răspunse:
- Ei, domnule profesor, obișnuința și ispita sunt prea mari.
O clipă mai târziu, caii se speriară și vizitiul se strădui din greu să-i țină în frâu. După ce i-a liniștit, profesorul i-a spus:
- Dacă dumneavoastră nu ați fi putut ține în frâu caii, dar ați fi știut că eu pot, ce ați fi făcut?
- Atunci v-aș fi dat dumneavoastră hățurile, domnule profesor, spuse omul.
- Dacă dumneavoastră nu puteți deveni stăpân pe ispita de a bea, atunci de ce nu-i dați Domnului Hristos „hățurile"? El poate face aceasta!
Aceste cuvinte au făcut o impresie adâncă asupra vizitiului. S-a gândit la aceste cuvinte și a acționat apoi cum l-a sfătuit profesorul: s-a dus la biserică, s-a spovedit și împărtășit și a devenit un om nou.
