Când i-am spus unui prieten că scriu un documentar despre Pavel Coruț, știind că ne vom confrunta în viitorul nu prea îndepărtat cu o lume bazată pe inversarea valorilor, acesta mi-a răspuns pe un ton ușor contrariat că nu ar trebui să mă pun la mintea unui om pe care și așa oamenii serioși nu îl iau în seamă! I-am răspuns că nici nu mi-am propus să mă limitez la mintea lui, așa cum au făcut-o din nefericire nenumărați bolnavi psihic ce se credeau eroi din romanele înțesate cu atâtea fantasme ale lui P.C., ci să recurg la o analiză mai complexă a „fenomenului" istoric din tenebrele căruia a ieșit, adică să îi demasc pe cei care se ascund în spatele minții lui, și al căror joc acesta îl face. Sigur că, lăsând la o parte „ochiul malefic" (care pe toate le „vede"), nu mi-a fost prea greu să identific faptul că, în acest „joc" cu nervii românilor, s-a angrenat (sau a fost activat la ordin) un grup de foști ofițeri în special din Direcția I a Securității, care, jucându-se chiar cu sănătatea minții lor, de așa-ziși „paranormali", s-a autoproclamat o castă închisă de „creatori morali", înzestrată cu capacități extrasenzoriale inaccesibile muritorilor de rând, implicată fiind într-o misiune specială de „luptă" în care realul nu se mai distinge de imaginar! „Super-eroul" acțiunii lor, care vine de fapt în întâmpinarea obsesiilor unor oameni încremeniți în virtual, speculându-se naivitatea, este bineînțeles „legendarul" P.C.! Acești ofițeri rezerviști nu și-au găsit altceva mai bun de făcut, pentru țara noastră și pentru noi, decât să erodeze - prin scrierile lor - identitatea noastră națională - creștină, și astfel să destabilizeze și mai mult coeziunea afectivă a poporului român!
Nu mi-am propus să intru în detaliile „scenariului" lor anticreștin, menit să le fure mintea românilor cu senzaționalisme cât mai șocante, de tipul celor debitate de scriitorul Dan Brown, care i-au făcut pe un sfert din americani și canadieni să nu mai creadă în Învierea lui Hristos, dar, totuși, din „doctrina" organizației lor „paranormale" am dedus că, dincolo de injuriile pe care au ajuns să și le arunce unii altora în spațiul public, de atacurile psihotronic-telepatice întâlnite la tot pasul, sau de aberații de genul aceleia cum că pisicile sunt niște ființe perfecte, ar fi vorba de miza unui război decisiv pe care „frăția creatorilor" super-spioni ai lui Coruț îl duce în numele și cu ajutorul zeului geto-dac Zalmoxis, pentru a-i spiona pe extratereștri (aceștia vor să îi „învingă" pe „zeii sioniști" ai Bibliei, ceea ce i-ar face pe sioniști să își dorească o negociere cu acești extratereștri)!
În războiul acesta imaginar, Pavel Coruț crede că îi va spiona pe extratereștri, atacând virulent Biserica creștină pe baza supoziției eronate că este „aliata" sioniștilor, dar în realitate el comite o infracțiune spirituală de proporții, făcând din plin jocurile Francmasoneriei (francmasonii venerează și ei o așa-zisă „zeitate a luminii", zicând că o adoră fără „superstiții", care luptă împotriva lui Adonai „zeul" Bibliei)! Ca să îi „asmută" pe români împotriva Bisericii Ortodoxe, P.C. invocă salariile „exagerate" ale ierarhilor, dar „uită" că de fapt trâmbițata lui devalizare a României se datorează tocmai masonilor în angrenajul cărora este o rotiță destul de minusculă!
Noua lui „inchiziție", anticreștină, este în definitiv o repunere apoteotică în scenă, cu efecte la scară planetară, a întregului arsenal luciferic pe care fiii întunericului l-au practicat mereu cu ură față de Dumnezeu și de oameni! De aceea, consider că „inchiziția lui Coruț", expusă public în cărți editate pe bandă rulantă, vizează atât o sminteală în masă, cât și o instigare criminală ca românii să nu mai urmeze învățătura lui Dumnezeu, ci pe a tuturor diabolicilor istoriei care se află în spatele minții lui P.C.: sioniștii (prin obsesia că lumea va fi stăpânită de rasa lor, „superioară"); masonii (prin concepția că lumea s-ar putea închina la o superputere care ar garanta fericirea pământeană, dobândind astfel prestigiu, bogăție și „iubire"); comuniștii (prin dușmănia lor viscerală față de Religie); naziștii (prin lozinca rasei ariene, pe care P.C. o invocă la fel ca și cuvântul german Kaput); nihiliștii (prin teoria filosofică de „supraom", intrată în limbajul coruțian pentru a „justifica" înlocuirea moralei creștine cu o morală a voinței de putere); sclavagiștii (prin dorința de a exista o societate divizată în stăpâni și sclavi); păgânii (prin violența cu care au vrut să-și impună propriile concepții), ateiștii (prin disprețul lor afișat față de Dumnezeu și de credință); sataniștii (prin blasfemiile aduse autorității divine); umaniștii (prin promovarea cultului rațiunii, au promovat alungarea lui Hristos din societățile umane pe considerentul că omul este o ființă supremă); panteiștii (prin invocarea închinării la creatură, nu la Creator); new-ageiștii (prin inocularea iluziei că poate exista „credință", dar nu în temple); hedoniștii (prin exarcebarea plăcerilor lumii senzoriale); utilitariștii (prin stimularea plăcerilor orgolioase ale intelectului, în imaginația creativă) etc. Prin „teoriile" lor, sintetizate juridico-moral în conceptul de globalizare, s-au produs prejudicii Civilizației Omenirii imposibil de estimat moral și material!
În final, cu regretul că sunt atâția oameni care vor să primească slavă de la oameni, nu de la Dumnezeu, aș dori ca „fanii" lui P.C. să mediteze sincer la unele întrebări. Cum de este posibil ca acesta să vă ofere „rețete" de fericire conjugală, când el este căsătorit acum a treia oară? Cum puteți să credeți într-o „castă morală superioară", în rândurile căreia vă invită Coruț, când chiar liderii „creatorilor" în cauză se etichetează între ei fie ca escroci, fie ca nebuni (invocându-se și diagnosticări psihiatrice), în spațiul public? Cum vă poate oferi P.C. „rețete" de succes în arta politicii, când acesta a înființat un partid ieșit șifonat în alegeri și în cele din urmă a fost desființat? Vă doare, cumva, amăgirea? Sau dezamăgirea? Poate! Dar cea mai mare durere va fi la Marea Trecere, dincolo, când zadarnic va fi regretul că ai avut ocazia să trăiești cu Hristos în Lumina veșnică și nu ai trăit… Zadarnic va fi atunci tot cutremurul nemângâiat al sufletului pierdut: căci pe toți îi învingi, Galileene… Domnul meu și Dumnezeul meu!
De când identitatea noastră națională este creștină?
Să nu uităm că de abia în timpul dinastiei străină Hohenzollern, BOR a devenit autocefală, iar „sfânta scriptură” s-a tradus în limba română şi religia a fost introdusă în şcoli. Până atunci, daco-românii priveau la slujbele judeo-creştine, ţinute în limba greacă şi slavonă, ca la un soi de spectacol, fără a înţelege o iotă din ce se spunea. Avem, deci, mai puţin de 120 ani de îndoctrinare religioasă judeo-creştină, timp în care au reuşit să inoculeze în spiritul curat şi ferm al daco-românilor câteva grave defecte de personalitate, cum ar fi laşitatea, frica, irationalitatea, cultul unor zei răi, abominabili, instigatori la omor, jaf, genocid, furt, etc. Ne-au schimbat originile şi credinţe ariene precreştine (păgâne), „au reinventat“ obiceiuri şi tradiţii ale judeo-israiliţilor, ne-au adus cultul falselor valori specific societăţii de consum în care trăim. Ne-au înlocuit cultul Zalmoxian al vietii și al nemuririi cu un cult al spaimei, al morţilor şi al fantasmelor post-mortem. Daca am fi păstrat Zamolxianismul ca credinţă, am fi avut cel putin conştiinţa împăcată faţă de străbuni, am fi fost un popor mare, unit, puternic şi civilizat, am fi fost mai predispuşi la Credinţă în Adevărata Divinitate.
Cumplita e prostia omeneasca, mai ales cand se manifesta si la pseudo-intelectuali!
Pentru a cunoaște evoluția acestui flagel, recomand Istoria credințelor religioase de Mircea Eliade.