Traseele autonomiei, eșecurile obrăzniciei!

„Când cineva vrea autonomia, vrea, de fapt, destructurarea statului național unitar român", spunea marele istoric Dinu C. Giurescu. Or, acei „cineva" sunt nimeni alții decât liderii maghiari, indiferent că provin din Consiliul Național Secuiesc, din cel al Maghiarilor din Transilvania, din PCM sau din UDMR. Scopul lor este și va fi unul singur: autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. Deosebirea dintre ei, dacă aceasta, totuși există, constă în „armele" utilizate. În timp ce, cândva, un Csapo Jozsef, Szász Jenõ, Tõkés László sau Gazda Zoltan - ca să enumerăm doar câteva nume - au vorbit doar prin simpozioane, conferințe sau adunări secuiești despre autonomie, reclamând-o la modul direct și rudimentar, liderii UDMR s-au aflat, ca și acum, mereu în Parlament sau, deseori, în Guvern, ceea ce le-a permis ca, spre deosebire de cei amintiți, să apeleze la pârghiile puterii politice, în scopul obținerii autonomiei. Una dintre acțiunile de acest fel - despre care acum se vorbește mai puțin - a fost, prin ani, elaborarea proiectului Legii minorităților de un Guvern slab (și anticonstituțional!), a fost respins în Senat, „zace" de mai mulți ani, prin comisiile de specialitate ale Parlamentului. Proiect care, spunea Marko Bela sa Seminarul cu tema „Autonomia, încotro?", dacă va fi adoptat, „încet, încet, vom construi un sistem de autonomii, autonomia culturală, administrativă și, în final, cea teritorială, dezideratul final al UDMR." E clar!...

Numai că, în mod cu totul neașteptat, și nescontat, proiectul legii menționate - „fabricat" în laboratoarele UDMR - s-a confruntat (datorită prevederilor sale neconstituționale) cu refuzul majorității partidelor politice românești de a-l adopta în acea formă. De aici, iritarea „la culme" a UDMR, fapt ce l-a făcut pe Borbely László, președintele Fundației Culturale dr. Bernady György, să declare, la un moment dat, că „mentalitatea de turmă și ipocrizia clasei politice sunt obstacole în calea autonomiei."

Alt moment, alt eșec: aderarea României la UE. Cu toate eforturile liderilor UDMR, demne de o cauză mai bună, de a-i influența pe oficialii UE (utilizând, inclusiv, șantajul) de necesitatea legii minorităților, ca o precondiție a aderării României la UE, cei de la Bruxelles au rămas impasibili, întrucât România respectă întrutotul drepturile minorităților, la standardele europene, iar, în anumite privințe, depășindu-le, chiar. Până și epistolele trimise la Bruxelles, de „civicii" maghiari, și nu numai, în chestiunea autonomiei, au ajuns la… lada cu gunoi! Drept care, aderarea țării noastre la UE, la 1 ianuarie 2007, a fost un fapt împlinit. Cu și fără Legea minorităților.

Urmarea? Radicalizarea discursurilor liderilor maghiari, inclusiv ale „capilor" UDMR. După ce la o ședință CRU de la Târgu-Mureș, Marko Bela declara că: „Trăim o perioadă de amurg a statelor naționale; că, în România, mai sunt încă destui naționaliști, xenofobi care încearcă să împiedice amurgul statului național", la Miercurea Ciuc, Csapo Jozsef, fostul președinte al CNS, declara, la rându-i, că (atenție!): „Secuii nu mai vor să fie sclavi!". A urmat apoi, după eșecul de la Odorheiu Secuiesc, Adunarea Națională de la Ditrău (cu mulți convocați, puțin… adunați), la care, capetele înfierbântate ale autonomiștilor au invocat până și limba maghiară antică - onogurică, demonstrându-se că prostia se poate bea și din „cupa milenară". Mai mult, președintele CNS soma guvernul să adopte statutul de autonomie a celor trei județe! Au trecut, iată, ani de atunci, iar Csapo și ai săi au rămas doar cu „ultimatumul" și cu… autonomia pe buze. De Csapo I. nici nu se mai aude nimic!

Dar, oricât ar părea de paradoxal, în materie de discursuri radicale, nimeni nu l-a întrecut (apropo de „moderația" sa) pe Marko Bela. Deși a fost vicepremier al Guvernului României, iar nu doar fost președinte al UDMR - el a fost primul care, în timpul vizitelor sale „de lucru" prin Secuime, a vorbit, la modul imperativ, de necesitatea studierii istoriei și geografiei României în limba maghiară, de cerința ca românii din zonă - care mănâncă „pâine ungurească" - să învețe maghiara! Nu tot Marko Bela a cerut la miercurea Ciuc - la o întâlnire cu primarii UDMR -ca maghiara să fie declarată limbă oficială regională și autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc? Asta, apropo de deosebirea dintre „radicali" și „moderați", de care vorbesc, în totală necunoștință de cauză, politicienii dâmbovițeni! În realitate, toți sunt… o apă și un pământ!

Iar ultimele ieșiri „în decor" ale liderilor UDMR - ca și ale celorlalți - exprimă (ceea ce este adevărat) teama că, acum, după ani de la aderarea României la UE, se încheie și perioada „experimentelor" în materie de minorități și, prin urmare, ceea ce este bun pentru Europa (inclusiv, în problema minorităților), este bun și pentru România! Drept care, aceste ultime „zvârcoliri" ale unor lideri maghiari au la bază tocmai această perspectivă, UDMR-ul pierzîndu-și, treptat, obiectul muncii și, odată cu el, o parte însemnată din electorat!

 

Foto: Viorel Conțiu

Lasă un comentariu