Isterie a urii și a revanșei!

Manifestanți, furioși și gălăgioși, veniți din județele Harghita, Covasna, Mureș, dar și din Ungaria (că altfel nu se putea!), secui și membri ai Uniunii Tinerilor din 64 de Comitate (HVIM), vreo 3.500 la număr, după momentul comemorativ de la Monumentul Secuilor Martiri, au participat la „Marșul secuilor" de la Târgu-Mureș, până în fața Prefecturii, unde au depus un memorandum pentru autonomia teritorială, pe criterii etnice, a așa-zisului Ținut Secuiesc. Asociația „Siculitas", organizatoarea marșului, avea autorizație doar pentru momentul comemorativ de la Monumentul Secuilor Martiri, nu și pentru marșul pe străzile Târgu-Mureșului. Nu exista autorizație, mai ales după tropăiturile din 2014, după cele atunci petrecute, când și-au dat în petic, printr-o atitudine provocatoare, agresivă, după care câțiva dintre participanți au devenit persoane indezirabile! Ce mai contează, oare, pentru ei încă o încălcare a legii, pentru ei, cei obișnuiți să-și bată joc până și de Constituția României, Legea fundamentală a țării!

Ce steaguri au fluturat ei pe acolo? Ce sloganuri au răsunat de Ziua Libertății Secuiești? Cine au fost cei care au dat tonul? De ce au recurs la noi provocări antiromânești? Întrebări cu mai multe răspunsuri.

De ce? Pentru că ei, de când se știu, dorind mereu supradrepturi, privilegii, discriminări pozitive, sunt tot mai nemulțumiți de prea multul pe care-l au, dorindu-se mai egali decât alții, decât românii majoritari în această Transilvanie a Semizegetusei Regia, leagăn al nașterii acestui neam. Ei cultivă, iresponsabil, dar și autodistructiv, acea cunoscută isterie a urii, a revanșei. De ce ne provoacă mereu acești sicofanți? Pentru că, tot de când se știu, au rupt mereu harta României și, nemulțumiți, lacomi și neostoiți, oricât li s-ar da, au frânt chiar teritoriul ei național prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, mereu dorind, în nesimțirea lor, ca harta limbii române să devină mai mică decât cea a României! De ce? Pentru că, din 1990 încoace, mulți au devenit „ticăloșii anului" prin găunismul pretențiilor lor absurde. Ei nu au avut, nu au și nu vor avea acele sfinte cauze ale țării - România - în care s-au născut ei, părinții, moșii și strămoșii lor. Ei au doar inimi de iască, o ură revărsată, intoleranță! De ce și de unde atâta ură? Din umbră, din 1990 încoace, ei atacă, furibund, România, Statul Național Unitar Român, pe care-l vor multinațional, mai ușor de destructurat prin campaniile urii, minciunii, falsului istoric!

În goana după privilegii personale, mai-marii minorității, care au prins ciolanul, duplicitari chiar ajunși la guvernare, cu viceprim-ministru, cu miniștri, secretari de stat, directori, au ajuns să-și mintă propria minoritate, manipulând-o, după bunul-plac, iritând-o, pornind-o împotriva românilor! Mai mult cu Dracul decât cu Dumnezeu, cu o gândire patologică, demnă doar de Evul Mediu, aventurierii minoritari ai secolului 21 din al treilea mileniu, nostalgici, cu gândul la acea „răsturnare istorică" din august 1940, uită, regretabil, că toate au o limită, că România, că Târgu-Mureșul, nu-s un sat fără câini, și, profitând și contând pe dezbinarea, pe dihonia românească, pe concesii nepermise, făcute de adormiții guvernanți români, unei minorități agresive, se lăbărțează în această nouă pornire antiromânească! Mereu pregătiți să arunce canistra cu benzină peste focul mocnit de la Târgu-Mureș, căruia, la 20 martie 1990, ei i-au dat chibrit, ei alimentează „mașina de scuipat ocări", în numele „nedreptăților Trianonului", o penibilă găselniță, pentru a mai înjosi, o dată, demnitatea românească, prin veșnicul lor revizionism de culise.

Ce s-a petrecut, și de astă dată, la 10 martie a.c., la Târgu-Mureș, ca și în alți ani, a fost o nouă, nepermisă obrăznicie. O nouă, periculoasă gândire, un alt mesaj îngrijorător! O nouă provocare a „diplomației papricașului." Dovada? Discursurile lor, penibile, din 10 martie! Amintindu-și de Fodor Imre, de Cseresznyes Pal (cel care, la 20 martie 1990, l-a zdrobit, pur și simplu, pe Mihăilă Cofar), considerându-l pe cel care a atentat la viața unui român, pe sângerosul atacator, „martirul din martie", Tõkés László invocă nevoia de autonomie secuiască. Însă cel mai vehement, în discursul său, a fost Izsak Balasz, mai-marele Asociației „Siculitas". „Nu vom avea liniște până când autonomia teritorială nu va fi o realitate! România nu își respectă obligațiile față de drepturile minorităților naționale înscrise în Carta Europei. România nu a luat în seamă drepturile democratice ale cetățenilor săi! Ba din contră, îi persecută pe lideri și simbolurile noastre (…) Ținutul Secuiesc să aibă o conducere regională distinctă!". Ați citit corect! Deci, un Ținut Secuiesc, al celor „lipsiți de drepturi", cum zice acest Balasz, „egalitate cu românii" și o conducere numai a lor, cu parlament, guvern, armată, tribunal, jandarmerie… Oare care drepturi prevăzute în Constituție, Legea fundamentală a României, le lipsesc lor? Poate invoca el doar un singur caz? Nu sunt ei, oare, egali cu românii! Când au fost ei persecutați? Dar simbolurile lor? Oare prin Harghita și Covasna nu-i Tricolorul românesc, cel rupt și călcat în picioare? Alta-i problema! Ei se vor mai egali decât românii majoritari! Asta doresc! Nu lipsa de drepturi, deoarece au destule, nu egalitatea îi preocupă. Ei se plâng mereu și le invocă, conjunctural, ca să arunce praf în ochii străinătății. Ei doresc o întoarcere în timp, printr-o regionalizare ungurească, la varianta de tristă amintire a Regiunii Autonome Maghiare și la harta Diktatului de la Viena!

Pe ce se bazează această continuată obrăznicie minoritară? Pe încurajări și porniri mai vechi, reluate în ultimii ani! Sfidarea, evitarea și ascunderea adevărului istoric sunt la modă din 1990 încoace. Vă mai amintiți ce gură mare mai avea Viktor Orban, premierul Ungariei, la 3 decembrie 2015, ce îngrijorat era el, fariseul, față de „investigațiile lansate de autoritățile române la adresa unor politicieni maghiari din Transilvania"? Ce-i mai plângea el pe „cetățenii de rangul doi"! El își exprima îngrijorarea că „se înregistrează un regres general în privința drepturilor minorității maghiare." Exact ce clamau, și Tõkés László, și Izak Balasz, la 10 martie a.c., cu prilejul marșului secuiesc de la Târgu-Mureș! Referindu-se la „folosirea limbilor minorităților din România", la a 14 Conferință Permanentă Ungară, de la Budapesta, Viktor Orban afirma că aceasta-i „pusă sub semnul întrebării", criticând „încetinirea procesului de retrocedare a proprietăților bisericești și ale comunității maghiare și lipsa de progrese cu privire la folosirea limbii maghiare în învățământul universitar, în domeniul medical din România." O minciună! Un grosolan amestec în treburile interne ale altei țări - România -, exemplu, după cum se știe, de acordare a drepturilor minorităților, la standarde europene. Retrocedările unor proprietăți? S-au făcut în urma unor falsificări grosolane ale actelor, pe timpul Diktatului de la Viena! Într-un incendiar discurs, vicepremierul Semjen Zsolt menționa că „800.000 de persoane vor primi cetățenia ungară, în 2015, vizați fiind, mai ales, studenții din Transilvania, care vin la studii în Ungaria." În acest dezlănțuit imperialism budapestan, vicepremierul Semjen Zsolt declara: „Ungaria sprijină autonomia, cu toată greutatea sa" și deplânge tratatul de la Trianon!

În melița lui Tõkés László, ca parlamentar FIDESZ, cei 26 de ani trecuți au fost o încercare a realizării obiectivului propus, ca, la Târgu-Mureș, să fie înființată, pe banii Statului Român, o universitate cu predare numai în limba maghiară. „Am fi foarte mulțumiți, dacă am putea fi prezenți cu drepturile noastre la UMF Târgu-Mureș - spunea Tõkés la Universitatea de Vară „Tusvanyos", Băile Tușnad -, pentru că această universitate a fost luată de la noi, universitatea a fost desființată." Altă minciună gogonată! Întrebat când va fi obținută autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, el a răspuns: „În noua situație, care s-a creat în Europa (…), trebuie să se obțină «maximum posibil», inclusiv în ceea ce privește autonomia (…). Printre revendicările noastre, autonomia Ținutului Secuiesc a urcat pe lista priorităților în Europa." Adresându-se lui Viktor Orban, premierul Ungariei, Tõkés László îl ruga:

„Construiți un sistem, în așa fel, încât să oferiți protectoratul Transilvaniei, așa cum a făcut Austria cu Tirolul de Sud", iar o grupă de specialiști „să realizeze un drapel al Transilvaniei, încât maghiarimea să meargă mai departe pe această cale a autonomiei, a autonomiei secuimii", aici „pe pământul autonom din Băile Tușnad, într-o zonă autonomă a Ținutului Secuiesc". Deci, cât se poate de clar: el cere protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei! Iar Băile Tușnad se află, în capul lui, nu pe un teritoriu românesc, ci pe „un pământ autonom secuiesc"! În obrăznicia lui fără limite, mai an arăta cu degetul spre români, cerându-le să-și ceară scuze de la maghiari! Pentru ce să-și ceară tocmai ei scuze? Pentru cei 40.000 de români ardeleni, uciși, de unguri, la 1848-1849? Pentru cele 300 de sate, biserici și mănăstiri arse și rase de pe fața pământului atunci? Pentru crimele armatei și ale jandarmeriei Ungariei horthyste și fasciste, comise, pe timpul Diktatului de la Viena, la Ip, Trăznea, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Prundu Bârgăului, Hărcana-Turda, Huedin, Aita Seacă, prin alte numeroase localități românești? Pentru bisericile ortodoxe și greco-catolice demolate și batjocorite? Ce mizerabil! După o întâlnire cu ușile închise, cu Viktor Orban, referindu-se la „păstrarea identității naționale și culturale maghiare, la drepturile lingvistice, la regionalizare și autonomie", Kelemen Hunor a scăldat-o, de data aceasta, prin declarații în doi peri!

Din păcate, după discursurile incendiare, după marșul secuiesc de la Târgu-Mureș, după prezența husarilor și a steagurilor străine, unii se bucură că n-au fost, ca în 2014, capete sparte. Că nu s-a repetat acea învolburare maghiară de atunci! Ce greșeală! Ce naivitate! Adevărul este că tot ce s-a petrecut la Târgu-Mureș, în 10 martie 2016, este încă o victorie a dușmanului tradițional împotriva românilor, tocmai în acest Ardeal cu statornic hotar românesc. A fost un fel de repetiție generală pentru 15 martie! Se vede - și încă prea bine! - că acea mașină de scuipat ocări funcționează perfect, că provocările se țin lanț, că obrăznicia minoritară sapă, tot mai mult, la temelia Statului Român, Național și Unitar! Zadarnicul vis autonomist nu le dă liniște și pace, nici în somn, unor inși care mereu cer și vor doar drepturi, uitând, de-a binelea, că ei au și obligații față de Statul Român! Uită, nemernicii, că și această răbdare românească s-ar putea cândva să aibă o limită! Că, în cronica durerilor noastre transilvane, sunt atâtea pagini îndoliate, cernite de prea multe învolburări!

Tocmai de aceea, este mare nevoie de unitatea românilor, mai ales aici, unde, prin timp, au avut loc dramele Ardealului. În fața discursurilor instigatoare, a marșurilor secuiești provocatoare, a steagurilor străine, a obrăzniciei, în contextul în care unitatea statală a României a devenit ținta iredentismului, șovinismului, extremismului, neorevizionismului maghiar, a avangărzilor Ungariei din România, cuvântul nostru, opozant, trebuie să fie un NU categoric! Totul, în numele adevărului istoric! Caracterul minoritar, se știe, nu creează și legitimitate istorică! În acel nume al adevărului, adormiții guvernanți români ar trebui să se trezească din somnul lor, atât de păgubos pentru națiune, și să procedeze, precum au făcut-o slovacii, sârbii, rușii, australienii, în cazul unor obrăznicii minoritare! Altfel, cum spunea cândva marele sportiv Ilie Năstase, ne-am putea trezi într-o zi, care numai bună nu va fi, „când o să ajungă să-și pună ungurii drapelul pe Arcul de Triumf din București"!

 

Lasă un comentariu