Paris. Al Doilea Război Mondial. Prin această epocă, Constantin Brâcuși poate fi văzut așteptând la o coadă, îmbrăcat într-un pardesiu modest și încălțat în saboții lui de lemn. Vremea e mizerabilă. Cozile acestea pe timp de război sunt interminabile și așteptarea cere multă răbdare. Brâncuși are această răbdare, dar chiar și el are nevoie să-și distreze spiritul într-un fel sau altul. A improvizat un cântecel pe care-l fredonează ca să treacă timpul mai ușor. Înfățișarea celebrului sculptor este de așa natură, încât, pe neașteptate, un trecător, ce-l ia drept cerșetor, îi strecoară în mână două monede, spre amuzamentul celor din jur care-l cunosc prea bine pe artist.
Brâncuși primește obolul neașteptat cu o reverență. „Refuzând - explică el - l-aș fi determinat pe donator să nu mai facă altă dată danie unui sărac adevărat."
