O fată, stăpânită de dorinţa după lucruri de îmbrăcăminte, nu se prea uita cu ce preţ de jertfă sufletească le dobândea. Ea ducea la târg laptele de la vitele de acasă, ca să-l vândă. Pe drum îl înjumătăţea cu apă. Din ce câştiga în felul acesta necinstit ea îşi cumpără un şal frumos.
Dar bucuria îi fu scurtă. Mergând spre casă şi trecând pe un pod, vântul, care bătea tare, îi smulse şalul de pe umeri şi-l duse în mijlocul şuvoiului. Mâhnită, privea cum se duce şalul pe apă. Cum n-avea însă sufletul de tot vândut Satanei, fata văzu că aceasta-i voia lui Dumnezeu şi înveselindu-se, şopti:
- Din apă te-am făcut, pe apă s-a cuvenit să te duci! Şi de atunci, n-a mai făcut nicio faptă necinstită.
