Azi, 23 martie - Ziua Mondială a Meteorologiei Viitorul se anunţă… fierbinte!

Distribuie pe:

Începând din anul 1961, la 23 martie este marcată Ziua Mondială a Meteorologiei, după ce, potrivit Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite din martie 1950, a luat fiinţă Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), agenţie specializată a ONU pentru meteorologie, hidrologie operaţională şi ştiinţe conexe geofizice.

În fiecare an, cu prilejul acestei zile, OMM propune spre dezbatere o temă de interes general pentru toate statele membre ONU, fiind organizate conferinţe, simpozioane, expoziţii pentru specialiştii în domeniu şi publicul larg, iar în multe ţări sunt emise timbre poştale speciale şi sunt acordate premii şi distincţii pentru cercetare meteorologică.

În acest an, evenimentul se desfăşoară sub deviza „Mai cald, mai uscat, mai umed: să privim viitorul în faţă".

Cu acest prilej, Secretarul General al OMM, Petteri Taalas, a dat publicităţii un mesaj în care atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra schimbărilor climatice, creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a temperaturii atmosferei şi a oceanelor, subliniind necesitatea adoptării de către state a unor strategii comune, coerente, pentru a face faţă unui viitor ce se anunţă tot mai… canicular, în situaţia în care, în prezent, Terra este deja cu 1 grad Celsius mai caldă decât la începutul secolului XX. Anul trecut, guvernele au adoptat Acordul de la Paris pentru a menţine creşterea temperaturii medii globale în limita a mai puţin de 2 grade Celsius faţă de nivelul din perioada pre-industrială şi pentru a limita creşterea temperaturii cu cel mult 1,5 grade Celsius, însă - avertizează Taalas - planurile naţionale adoptate până în prezent ar putea să nu fie suficiente pentru evitarea unei creşteri de 3 grade Celsius. Totuşi, e de părere oficialul ONU, „dispunem de cunoştinţele şi de uneltele necesare pentru a face faţă viitorului".

„Din cauza emisiilor din trecut şi din prezent, trebuie să ne pregătim pentru un viitor în care vor fi mai multe zile caniculare, mai multe nopţi calde şi mai multe valuri de căldură. Acestea vor afecta sănătatea populaţiei şi vor tensiona societatea umană. Putem reduce riscurile de sănătate cauzate de căldură prin punerea în funcţiune a unor sisteme de avertizare timpurie a hazardelor multiple, care să emită, în timp util, alerte către factorii de decizie, serviciile de sănătate şi publicul larg", se arată în document.

Alte probleme avute în vedere de specialiştii OMM se referă la fenomenul de secetă, riscul producerii de precipitaţii abundente şi de inundaţii, perspective ce necesită, din partea statelor, politici eficiente, strategii de management a terenului, realizarea de prognoze bazate pe impact, furnizarea de informaţii pe baza cărora managerii situaţiilor de risc să poată acţiona la timp şi eficient.

„Agenda 2030 a ONU şi Obiectivele Dezvoltării Durabile îşi propun asumarea necondiţionată a eradicării sărăciei la nivel global. Aceasta presupune îmbunătăţirea securităţii alimentare şi accesul tuturor la apă potabilă şi la salubritate. Strategia impune utilizarea de energie curată şi dezvoltarea unor aşezăminte care să deţină capacitatea de a se adapta, promovând, de asemenea, managementul durabil al ecosistemelor naturale. Constituirea unor comunităţi adaptabile la climă şi vreme reprezintă o parte vitală a acestei strategii destinate dezvoltării durabile. Comunitatea OMM va continua să sprijine ţările în eforturile lor de dezvoltare durabilă şi de abordare a schimbărilor climatice prin furnizarea celor mai avansate servicii ştiinţifice şi operaţionale pentru prognoza vremii, pentru climă, hidrologie, oceane şi mediu", se mai arată în mesajul Secretarului General al OMM.

Curiozităţi şi recorduri meteo

* Cea mai scăzută temperatură din lume a fost înregistrată la staţia rusească de cercetare Vostok, în Antarctica, la 24 august 1960: - 88 grade Celsius, fiind ulterior, depăşită, la 21 iulie 1983, când la aceeaşi staţie s-a înregistrat, oficial, temperatura de - 89,2 grade Celsius.

* Cea mai ridicată temperatură măsurată la umbră a fost de 58 grade Celsius, înregistrată în localitatea Al-Azizi din deşertul Sahara.

* Locul cu cea mai mare umezeală se află în Hawaii, unde, în medie, plouă 335 de zile pe an. Polul ploilor de pe glob este Cherrapunji (Republica Bangladesh, unde, din august 1860 până în iulie 1861 s-au înregistrat 26.461 l/mp. Tot aici a fost cea mai mare cantitate de precipitaţii căzute în 24 de ore, în iunie 1974 - 974 l/mp.

* În România, în iulie 1926, au căzut, la Letea, în Delta Dunării, 600 l /mp - cea mai mare cantitate de precipitaţii căzute în 24 de ore, iar la 7 iulie 1889, la Curtea de Argeş, în 20 de minute au căzut 205 l/mp, adică 10 l/mp/minut.

* Anual, pe glob, se evaporă o cantitate de 519.000 km cubi de apă, din care 448.000 din mări şi oceane, iar 71.000 de la suprafaţa uscatului.

* Se estimează că, în fiecare zi, aproximativ 10 milioane de particule solide sunt în suspensie în atmosferă. Într-un mediu poluat, un volum de aer de dimensiunea unui cub de zahăr poate conţine 200.000 de particule fine.

* Polul vânturilor se află în Antarctica şi a fost stabilit în urma măsurătorilor exploratorului australian Douglas Mawson. În nu mai puţin de 340 de zile dintr-un an, vântul sufla aici cu o intensitate medie de 36 m/s (129,6 km/h), depăşind în unele zile chiar şi 90 m/s (324 km/h).

* La noi în ţară, în timpul viscolului din 6 ianuarie 1966, viteza vântului a înregistrat cea mai mare intensitate la câmpie şi a fost de 55 m/s (198 km/h) în Moldova şi Bărăgan. La Bucureşti-Băneasa, în zilele de 30 şi 31 ianuarie 1962 viteza vântului a fost de 38 m/s (136 km/h). Cea mai mare viteză s-a înregistrat la Vârful Omu - 60 m/s (216 km/h).

* Este posibil ca temperatura cea mai mare resimţită de un om (care a şi supravieţuit) să fie cea dintr-o saună uscată cu o temperatură de 127 grade Celsius. O friptură s-ar coace la această temperatură, însă persoana respectivă a rezistat 45 de minute, deoarece evaporarea rapidă a transpiraţiei a format un strat protector de aer rece în jurul corpului.

* Forţa cu care aerul atmosferic apasă pe unitatea de suprafaţă - presiunea atmosferică - este imensă, cam 1 kg/cm2, ceea ce înseamnă că asupra corpului omenesc acţionează o greutate de circa 17.500 kg. Omul nu simte aceasta presiune, datorită echilibrului care există în interiorul corpului omenesc şi presiunea exterioară.

* Norii pot cântări pană la câteva tone, chiar şi un nor relativ mic - cumulus humilis (nor de vreme bună), are o masă echivalentă cu cea a apei conţinută în două piscine mari. Norul nu cade datorita faptului că picăturile de apă şi cristalele de gheaţă (din care este constituit) sunt atât de fine încât chiar şi numai mişcările ascendente slabe le pot menţine în suspensie.

 

(surse: vremea.metreoromania.ro, Agenţia Naţională de Meteorologie)

Lasă un comentariu