Deşi, la un moment dat, reprezentanţii Greenpeace au atras atenţia asupra pericolelor asupra mediului pe care le poate avea exploatarea gazelor de şist (contaminarea solului cu chimicale, cutremure, consumul unor uriaşe resurse de apă), la noi, în România, exploatarea gazelor de şist ar putea avea loc! Chiar dacă avizele primite de la Chevron (mai ales, în zona litoralului) au stârnit, la vremea respectivă, mişcări de protest pe reţelele de socializare. „Cum pui sondele lângă o centrală nucleară?", se întreba retoric Vlad Cătană, unul dintre activiştii din Bârlad (zonă, de asemenea, vizată)? Vom vedea ce s-a întâmpla…
În aceeaşi logică păguboasă a înstrăinării s-a înscris şi privatizarea Cupru Min. Cine a achiziţionat-o? Roman Copper, o firmuliţă înfiinţată special pentru preluarea Cupru Min. Cu cât? Pentru 200,77 de milioane de euro. Bănet, nu glumă! Numai că, potrivit analizelor făcute de experţi, valoarea zăcământului de la Roşia Poieni este şi ea o altă problemă. Este unul dintre cele mai mari din Europa (e vorba de zăcământ) şi conţine 60% din rezervele de cupru ale României. Conform calculelor experţilor, rezultă că, în realitate, firmuliţa canadiană a pus mâna pe 21,2 miliarde de dolari. Altfel spus, a achiziţionat-o cu 200,77 milioane de euro şi va obţine un profit de 21,2 miliarde de dolari! Cine a pierdut? România, evident. Başca faptul că, potrivit preşedintelui Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, adjudecarea licitaţiei s-a făcut în afara cadrului legal. Drept care, au şi apărut grupuri împotriva privatizării Cupru Min. Dar, cine-i bagă în seamă, pe de o parte!? Iar, pe de altă parte, omul de pe stradă (românul, mereu, prostit şi… sărăcit!), ar vrea să afle care-ar fi mahării care, din interese personale şi de grup, au făcut (dacă au făcut!) o tranzacţie atât de păgubitoare. Ca şi cum, respectivul zăcământ, ar fi fost moştenit de la bunicii şi părinţii lor, şi nu ar fi un bun natural al tuturor românilor!
