„POPORUL ROMÂN ARE ÎN FIINŢA SA O ADEVĂRATĂ VOCAŢIE DE PACE. La noi nu se cunosc războaie de asuprire şi nedreptăţire a altora, ci numai războaie de apărare a fiinţei naţionale, a gliei străbune şi a credinţei celei drepte, moştenită din neam în neam. NOI AM PRIMIT EVANGHELIA PĂCII ÎN ZORII NAŞTERII CA POPOR ŞI NE-AM CĂLĂUZIT DUPĂ EA TOATĂ ISTORIA NOASTRĂ. Firea românului s-a modelat după preceptele Evangheliei, trăite intens de către înaintaşii noştri. De aceea, ROMÂNUL ESTE UN OM DE PACE, PRIETENOS, ESTE GENEROS ŞI DARNIC, BUNĂTATEA ŞI OSPITALITATEA LUI DEVENIND PROVERBIALE. Deşi istoria ne-a fost destul de vitregă, totuşi am reuşit să ne păstrăm fiinţa şi unitatea, legate de glia în care ne-am născut, ca şi CREDINŢA CARE NE-A FOST TOTDEAUNA SCUT ŞI NĂDEJDE".
***
Episcop EMILIAN BIRDAŞ (1921 - 1996 ), s-a născut în Maramureşul istoric, în localitatea Rohia, primind la botez numele de Ioan. A intrat de tânăr la Mănăstirea Rohia (1953), fiind tuns în monahism cu numele de EMILIAN. Mai târziu a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah. Şi-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupaţiei Transilvaniei de Nord de hortiştii unguri. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei şi în jurul Mănăstirii „Sf. Ilie" din Topliţa (1942-1944). Şi-a reluat apoi studiile la Seminariile „Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea şi „Nifon mitropolitul" din Bucureşti şi la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1948-1952). În timpul studiilor a fost hirotesit protosinghel, funcţionând un timp ca preot la Mănăstirea Călugăra - Oraviţa, stareţ al Mănăstirii „Martirii Neamului" din Baia de Arieş, apoi ca responsabil al internatului şcolii de cântăreţi de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. După absolvirea facultăţii este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală Bucureşti, apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului şi Huşilor. În anul 1958 devine preot paroh al Catedralei din Alba Iulia, unde la acel moment nu era episcopie. În 1973 arhimandritul Emilian Birdaş a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul de „Răşinăreanul ", ocupându-se de problemele pastoral-misionare din Harghita, Covasna şi Mureş. La 25 ianuarie 1976 a fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, unde a păstorit până în anul 1990. Ca episcop, s-a ocupat de restaurarea unor monumente istorice, de ridicarea a numeroase biserici şi pictarea lor. În timp ce în alte eparhii se demolau bisericile, acesta s-a opus cu vehemenţă distrugerii acestora, pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii Sf. Nicolae din Miercurea Ciuc. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe şi repararea altor sute de lăcaşuri de cult. În anul 1990 a fost înscăunat ca arhiereu vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, iar în anul 1994 a fost ales ca episcop al reînfiinţatei episcopii de Caransebeş. Aici a început construcţia catedralei episcopale şi a reluat tipărirea Foii Diecezane şi Calendarului Românului. A publicat studii de teologie şi istorie, predici, articole. A editat „Îndreptarul ortodox", „Cartea de rugăciuni", volumul „Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia de Alba Iulia", a reeditat „Noul Testament de la Bălgrad din 1648" şi „Bucoavna de la Alba Iulia din 1699". La 10 noiembrie 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
„1001 CUGETĂRI"
