Sunt 25 de ani de când două provincii româneşti, judeţul Mureş (România) şi regiunea Cernăuţi (Ucraina) şi-au reluat relaţiile fireşti de colaborare şi prietenie. Situaţie firească, dacă avem în vedere că ne uneşte aceeaşi limbă, credinţă, cultură, port, obiceiuri, tradiţii şi năzuinţe. Acest lucru a fost posibil odată cu demolarea zidului dintre noi, a cortinei de fier care decenii la rând ne-a ţinut în tăcere, fraţi despărţiţi unii de alţii. Mare a fost bucuria reîntâlnirii. Gândul mă duce la acei ani ai libertăţilor noastre. Pe noi nu ne-au despărţit numai graniţele ci, în special, dorul de cei dragi, de locurile natale, de îngrădirile impuse de regimul totalitar postbelic. Am păşit atunci cu atâtea emoţii pe acel pământ atât de râvnit în zbuciumata noastră istorie comună. Am fost primiţi după o lungă absenţă cu dangăt de clopot, cu îmbrăţişări frăţeşti şi dragoste. De 25 de ani vizitele noastre nu au încetat. Frumoase aduceri aminte.
Chemarea a fost lansată de profesoara Rodica Sireteanu căsătorită Puia, originară din Cernăuţi, stabilită în Târgu-Mureş, aleasă profesoară de limba şi literatura română. Adoptată de mureşeni, nu şi-a uitat niciodată vatra natală, alături de alţi bucovineni fortuiţi de împrejurări de a se repatria. La chemarea ei au răspuns numeroşi mureşeni, care, în condiţii destul de grele au ţinut să viziteze acel ţinut al nordului Bucovinei, trup din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aveam gânduri mari, ca prin noi acei oameni înstrăinaţi să îşi recapete condiţia şi calitatea de români, asigurându-i de sprijinul nostru atât cât ne sta în putinţă.
Aşa s-a întâmplat ca, în deplasările noastre, pe lângă vorba bună, frumoasă, de încurajare, să le transmitem, să le restituim pentru prima dată veşmântul cuvântului în literă latină, românească, pe care comunismul sovietic l-a confiscat odată cu arbitrajul din 1940. Prin tipografia târgumureşeană, cotidianul Zorile Bucovinei a revenit în formele sale fireşti. Numeroase au fost cărţile care au fost transbordate peste frontieră şi difuzate în întreaga regiune Cernăuţi. Intenţia noastră era aceea de a constitui o bibliotecă publică românească la Cernăuţi, pentru care am făcut mai multe intervenţii la organele administraţiei locale, fără nici un rezultat concret. Tot nefinalizat a rămas şi proiectul instituirii unei trupe de teatru tot acolo, motiv pentru care au fost selectaţi tineri pentru a urma Academia de Teatru din Târgu-Mureş. Trei promoţii de actori, fete şi băieţi, tineri frumoşi şi talentaţi, în lipsă de altceva au strâns rândurile companiilor din ţară. În intenţia noastră figura şi instituirea unui muzeu de etnografie populară românească, nordul Bucovinei fiind generos în oferirea de obiecte în acest sens, şi această iniţiativă soldată cu eşec.
Menţionăm câţiva mureşeni care au răspuns acestor chemări: prof. Rodica Puia, iniţiatoare de programe, prof. univ. Cornel Moraru şi scriitorul Nicolae Băciuţ, directori ai Direcţiei Judeţene Mureş de Cultură, actorul şi regizorul de teatru Ioan Săsăran şi prof. univ. Valeria Covătariu, ambii la Academia de Teatru, Dimitrie Poptămaş, directorul Bibliotecii Judeţene Mureş, Valer Pop, directorul Muzeului Judeţean Mureş, preotul Gheorghe Şincan, protopop al BOR Târgu-Mureş, Valentin Marica, redactor-senior la Radio Târgu-Mureş, Lazăr Lădariu, fost parlamentar în Camera Deputaţilor, redactor-şef al cotidianului mureşean „Cuvântul liber", cercetătorul Mariana Ploeşteanu de la Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române din Târgu-Mureş, Mihail Art. Mircea, şef serviciu la Biblioteca Judeţeană Mureş, cărora li s-au alăturat numeroşi intelectuali printre care: Mihai Suciu, prof. Emilia Lazăr, pr. Ioan Silviu Negruţiu, pr. Teodor Beldean, prof. Carol Puia, prof. Georgeta Novac, dr. Mihai Ardeleanu, dr. Voica Foişoreanu Guga, Ion şi Dorina Bândilă, pr. Gheorghe Man, pr. protopop Teodor Beldeanu, Silviu Dohotaru şi mulţi alţii.
Persoana noastră de legătură a fost şi a rămas statornicul Dumitru Covalciuc, scriitor şi publicist încercat, un bun cunoscător al regiunii şi al oamenilor locului. I-am remarcat calităţile de bun român, înzestrat cu o temeinică cultură, fire sociabilă, gazetar iscusit şi om de acţiune. La prima întâlnire am descoperit o culegere de texte istorice, literare, folcloristice, etnografice etc. pe care se căznea să o editeze într-o formă accesibilă cu mare deschidere pentru populaţia românească din regiune. Din aceasta s-a născut „Almanahul Ţara Fagilor", conceput ca o carte a Bucovinei. Asumarea calităţii de responsabil al primului volum i-a revenit Marianei Ploeşteanu, iar tehnoredactarea, lui Mihail Art. Mircea, alcătuitorul, cum i s-a spus şi cum a rămas până la ultimul număr, este Dumitru Covalciuc. Lucru firesc, deoarece „Ţara Fagilor" este a bucovinenilor, şi adună în paginile unei publicaţii cu apariţie anuală tot ce are mai bun şi mai valoros din tradiţia, prezentul şi idealul oamenilor săi. „Ţara Fagilor" rămâne cel mai valoros produs al colaborării rezultate din prietenia frăţească a târgumureşenilor şi cernăuţenilor. Anuarul apare din anul 1992 sub egida Societăţii Culturale „Arboroasa" din Cernăuţi, subintitulat „Almanah literar al românilor nord-bucovineni", se pune în pagină la Târgu-Mureş, după care este difuzat tot acolo de unde a descins, o parte mai mică din tiraj fiind difuzată la bibliotecile din România.
Primele două numere au fost finanţate de Uniunea Vatra Românească filiala Mureş, în tiraje de 10.000 de exemplare. Bunele relaţii ale lui Dumitru Covalciuc cu Biblioteca Judeţeană au făcut ca responsabilităţile şi finanţarea almanahului să treacă asupra acesteia, ajutată de programele comune cu Ministerul Culturii, pentru vol. 3-5; volumele 6-9 au fost girate de către Biblioteca Judeţeană Mureş şi Fundaţia Culturală „Vasile Netea", ca apoi următoarele să apară numai sub îngrijirea şi finanţarea Fundaţiei, la ultimele două numere solicitând sponsorizări şi de dinafară. Am ajuns la 25 de volume, deoarece la încheierea fiecăruia am considerat că mai avem ceva de spus, deci, mai continuăm cu un volum. Treptat, cu greutăţile financiare prin care au trecut editorii, tirajul a scăzut simţitor, de la an la an situându-ne de o vreme la 200-250 de exemplare.
Rubricatura se raportează la conţinutul materialelor extinzându-se sau restrângându-se. Au rămas constante, de mare interes pentru public, rubricile: File de istorie, care a surprins pagini de vitejie ale poporului român unit în jurul domnitorilor pe care i-a avut în decursul timpului, istoria învăţământului românesc, istoria bisericească, aspecte ale vieţii sociale, politice şi economice, probleme de demografie, istoria instituţiilor statului, genealogie şi heraldică ş.a. De mare succes s-a bucurat rubrica Golgota neamului românesc din Bucovina, care a cuprins evocări, memorii şi amintiri din anii ocupaţiei sovieto - comuniste, când zeci de mii de oameni au fost terorizaţi, schingiuiţi şi deportaţi, cotaţi ca duşmani ai regimului. Numeroşi locuitori ai satelor, fără a avea nicio vină au fost executaţi, încarceraţi, ori trimişi la muncă forţată în mine, dincolo de cercul polar sau în Siberia de unde nu s-au mai întors niciodată acasă. Rămân memorabile crimele de la Fântâna Albă, când mii de români în încercarea de repatriere au fost întorşi din drum şi executaţi. Din această rubrică s-a născut cartea lui Vasile Ilica, Martiri şi mărturii din nordul Bucovinei (Fântâna Albă - Suceveni - Lunca - Crasna - Ijeşti…), apărută la Oradea în două ediţii succesive, precum şi cea a cercetătoarei cenzurii comuniste Liliana Corobca, în colaborare cu Dumitru Covalciuc, Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportaţi în Siberia, editura Saeculum, 2009.
Pe bună dreptate observa scriitorul şi poetul mureşean Lazăr Lădariu, publicist şi om politic, deputat parlamentar în două legislaturi care scria într-o cronică a sa că „De fiecare dată întorcând paginile „Ţării Fagilor" am simţit acel strigăt de durere al înstrăinării, din Cernăuţiul purtând urmele paşilor lui Eminescu, elevul dascălului ardelean - Aron Pumnul, cu acea conştiinţă comună a continuităţii şi suferinţei noastre româneşti, în ursita lumii sub Crivăţul rece al istoriei. Şi acum în urechile românilor parcă răsună lătratul mitralierelor bolşevice de la Fântâna Albă, unde de-a valma au fost ciuruiţi fraţii noştri, dar şi praporii şi crucile credinţei strămoşeşti, aflate în fruntea unei nădejdi. Acolo au fost ucise, de pornirea barbară, nu doar trupurile omeneşti, ale fraţilor români, ci, deopotrivă, sufletele, gândurile, credinţa, limba, tricolorul şi speranţa. Totul! "
Bine reflectate în almanah sunt problemele de la rubrica de Filologie, care veghează asupra acurateţei limbii române în universitate şi şcolile din Ucraina. Spaţiu extins este consacrat folclorului bucovinean şi etnografiei. Creaţia literară este susţinută în principal de creaţia poetică, având colaboratori de notorietate, între care Vasile Tărâţeanu, Arcadie Opaiţ, George L. Nimigeanu, Mihai Prepeliţă, secundaţi de versurile poetelor din Vatra Dornei Paraschiva Abutnăriţei, Tatiana Vlad Guga, Valeria Moroşan şi mulţi alţii. Nu întâmplător în exegeza antologică a literaturii româneşti din Ucraina, elaborată de regretatul academician Grigore Bostan, deseori este citat „Almanahul Ţara Fagilor". O rubrică aşteptată cu mult interes de cititorii almanahului este cea privitoare la personalităţi bucovinene. Bucovina are valori, modele demne de urmat, care, prin exemplul lor, s-au dăruit culturii şi civilizaţiei locului.
Îndrăzneam să afirm odată că „Almanahul Ţara Fagilor" aflat acum la a 25-a apariţie, sub erudita şi iscusita alcătuire a redactorului până nu demult al cotidianului „Zorile Bucovinei" se constituie în „Cartea de aur a Bucovinei", poate cea mai substanţială şi cuprinzătoare publicaţie a românilor din nordul Bucovinei, cu largă adresabilitate în rândurile publicului dornic de cultură şi cunoaştere.
Ne exprimăm încrederea că nici acest volum nu o să vă înşele aşteptările.
Vă dorim o lectură plăcută şi instructivă!
