În seara zilei de 16 martie a.c., la Casa Memorială „Avram Iancu" din Târgu-Mureş a avut loc simpozionul dedicat marelui cărturar de ev mediu, Antim Ivireanul. Părintele Gheorghe Şincan a pezentat un foarte documentat studiu despre viaţa şi opera înaintemergătorului, profesorul Alexandru Ciubîcă împreună cu elevii săi de la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian", Virgil Mărginean şi Alfred Oliver Cristea, elevi în lasa a X-a G, au prezentat un film documentar despre viaţa lui Antim Ivireanul, iar în încheiere, Mircea Dorin Istrate a lecturat poezii din creaţia sa. După cum a afirmat în deschiderea lucrărilor sesiunii Ioan Berţa, preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu", şi-a propus să aducă în memoria noastră şi o parte a înaintaşilor noştri de seamă, care, însă, din anumite motive, sunt păstraţi mai în umbră. Cam asta se întâmplă şi cu Antim Ivireanul. A fost considerat cel mai mare tipograf al evului mediu românesc. Antim Ivireanul s-a născut aproximativ între anii 1650-1660 în Georgia, din părinţii Maria şi Ioan, la botez primind numele Andrei. Din tinereţe a fost dus la Constantinopol, ca rob. Se pare că acolo a învăţat meşteşugul sculpurii, picturii şi broderiei, cât şi limbile greacă, turcă şi arabă. În anul 1690 a ajuns la Bucureşti. În scurt timp ajunge ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al Huşilor. La un an i se încredinţează conducerea tiparului, care devine tipografie domnească, pe care o reorganizează. Toarnă litere, gravează, pregăteşte ucenici, tipăreşte. Prin activitatea sa a fot asemuit diaconului Coressi. Este recunoscut ca întemeietorul limbii liturgice şi literare româneşti. Slujbele le-a făcut în limba română. În timp de 25 de ani a tipărit 64 de cărţi, din care, el este autor al 38 de volume. A introdus limba română în Biserică, traducând cele mai imortante cărţi de cult pentru slujbele bisericeşti. În 1694 pune bazele unei mari tipografii la Snagov, apoi este ales în funcţia de episcop de Râmnic, la 17 martie 1705, aduce cu el tipografia de la Snagov. S-a ocupat de ridicarea şi restaurarea unor biserici şi mănăstiri, a pus bazele învăţământului şcolar gratuit în Ţara Românească. În anul 1708, la 21 februarie, este numit mitropolit al ungro-vlahilor. A fost considerat unul dintre cei mai mari oratori bisericeşti, ctitor de biserici. Pe lângă multe alte virtuţi, devine şi un aprig luptător împotriva asupririi turceşti. Dar între el şi domnitorul Constantin Brâncoveanu apar momente de cumpănă, iar după bătălia de la Stănileşti se produce ruptura între ei. În primăvara anului 1716 Antim Ivireanul este arestat şi condamnat la închisoare pe viaţă la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, dar a fost ucis de soldaţii turci lângă Adrianopol, iar trupul l-au aruncat în apele râului. În anul 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Antim Ivireanul, cu zi de prăzmuire 27 septembrie.
