Sunt profesorul inginer Ioan Ştefan, pensionar, veteran de război şi veteran al învăţământului tehnic transilvănean.
Am o vechime în învăţământul tehnic de 70 ani şi 4 ani de activitate în slujba patriei, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945).
Acestea sunt cele două perioade din viaţa mea foarte importante, având în vedere faptul că, în următoarele zile, respectiv la 25 martie 2016, voi împlini 93 de ani.
Cele două titluri obţinute, de Veteran de Război şi cel de Veteran al Învăţământului mi-au creat satisfacţii majore, dar şi multe critici şi porecle, mai ales în urma acordării titlului de „Veteran al Învăţământului", respectiv porecla de CIOCĂNAR datorită faptului că sunt absolvent al Liceului Industrial „Regele Mihai I" din Bucureşti, în anul 1942, şi profesor al Liceului Industrial Român din Târgu-Mureş.
Istoria vieţii mele se împleteşte armonios cu istoria învăţământului tehnic profesional, care are data de înfiinţare acum 124 ani în Târgu-Mureş, la solicitarea celor mai importante patru bresle de mici meseriaşi: tâmplari, mecanici, constructori şi olari. Pentru pregătirea forţei de muncă în micile ateliere, Primăria oraşului Târgu-Mureş a solicitat Guvernului de la Budapesta înfiinţarea unei şcoli de ARTE Şl MESERII, pentru revigorarea forţei de muncă îmbătrânite. Astfel, în toamna anului 1892, prima ŞCOALĂ DE ARTE ŞI MESERII din ţară se înfiinţează aici, la Târgu-Mureş, sub denumirea FA ES FEM IPARI SZAK ISKOLA. Absolvenţii acestei şcoli au meritul de a fi consideraţi „forţa de muncă ce a dezvoltat industria prosperă, în primul rând a oraşului şi apoi a Transilvaniei".
Îndrăznesc să cred, după experienţa de o viaţă în slujba învăţământului tehnic, că acelora care sunt abilitaţi să revigoreze învăţământul tehnic profesional, le este teamă să nu fie porecliţi CIOCĂNARI, şi astfel preferă să se ocupe, în principal, de învăţământul teoretic, cel ce pregăteşte absolvenţi, intelectuali cu diplomă.
Pe subsemnatul, porecla de CIOCĂNAR m-a întărâtat şi am demonstrat că am transformat CIOCANUL în ciocănel de bijutier, transformând aurul cenuşiu în peste 4.500 de BRĂŢĂRI DE AUR, pe ca
Munca mea de 70 de ani a fost răsplătită de ministerele de resort, de Inspectoratul Şcolar al judeţului Mureş cu următoarele distincţii: profesor fruntaş, Medalia Muncii, gradaţia de merit timp de 18 ani, Diploma de Excelenţă ca dascăl de seamă al Inspectoratului Şcolar şi titlul de Veteran al Învăţământului Tehnic şi Diploma de Excelenţă care a consfinţit cea mai preţioasă distincţie: „Gheorghe Lazăr". Aceste distincţii au creat în jurul meu multe întrebări şi suspiciuni: pentru ce mi s-a acordat Titlul de onoare ca Veteran al Învăţământului Tehnic Transilvan?
Acestea îmi sunt argumentele pentru răsplata pe care am primit-o după 70 de ani ca profesor.
Stimată redacţie, mă simt dezamăgit pentru faptul că cei în drept nu au organizat sărbătoarea a două evenimente importante: 123 ani de la înfiinţarea primei şcoli de arte şi meserii din ţară (1892) şi 70 de ani de Renaşterea Liceului Industrial Român (1945), după reprimirea nordului Ardealului şi revenirea şcolilor româneşti. Aş dori ca acest strigăt de alarmă să ajungă la cunoştinţa tuturor organelor care sunt răspunzătoare de criza în care se găseşte pregătirea forţei de muncă, concretă, necesară economiei naţionale.
Sunt informat, prin mass-media locală, cu privire la faptul că domnul primar dr. Dorin Florea, căruia i-am exprimat îngrijorarea mea despre criza forţei de muncă, are în plan revigorarea învăţământului tehnic profesional, care se aseamănă cu şcoala din perioada în care eu am fost elev şi dascăl. Acesta a făcut primii paşi, prin convocarea factorilor de răspundere, respectiv Universitatea Cultural-Ştiinţifică şi Camera de Comerţ şi Industrie Mureş.
În încheiere, sugerez redacţiei ca strigătul meu de alarmă, pe care doresc să-l publicaţi, să poarte titlul „Cine se jenează de porecla de Ciocănar?".
Pentru lămuriri suplimentare pot fi contactat la Căminul pentru Persoane Vârstnice Târgu-Mureş, situat în Târgu-Mureş, str. Evreilor Martiri nr. 29-31, unde mă aflu ca rezident.
Vă rog să ţineţi seama că am 93 de ani şi doresc să mă bucur că apelul meu de redresare a învăţământului a început. Timpul nu are răbdare.
Cu deosebit respect şi mulţumiri, profesor inginer Ioan Ştefan
